epigonic, ~ă [At: VIANU, A. P. 92 / Pl: ~ci, ~ce / E: epigon + -ic] 1-8 a Caracteristic epigonilor (1-4) și creațiilor lor. 9-12 a De epigon (1-4). 13-16 a Referitor la epigon (1-4). 17-20 av În felul epigonilor (1-4). 21-28 a Caracteristic epigonismului (1-8).

EPIGÓNIC, -Ă, epigonici, -ce, adj. Al epigonilor, caracteristic epigonismului. – Epigon + suf. -ic.

EPIGÓNIC, -Ă, epigonici, -ce, adj. Al epigonilor, caracteristic epigonismului. – Epigon + suf. -ic.

*epigónic adj. m., pl. epigónici; f. epigónică, pl. epigónice

epigónic adj. m., pl. epigónici; f. sg. epigónică, pl. epigónice

EPIGÓNIC, -Ă adj. De epigon (2) [în DN]. [Cf. it. epigonico].

EPIGÓNIC, -Ă adj. de epigon (2). (< it. epigonico)