Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru epifenomen

epifenomen sn [At: IBR─éILEANU, A. 186 / Pl: ~e / E: fr ├ępiph├ęnom├Ęne] 1 (Flz) Fenomen secundar care nu influen╚Ťeaz─â apari╚Ťia sau dezvoltarea fenomenului esen╚Ťial pe care ├«l ├«nso╚Ťe╚Öte. 2 Simptom accesoriu ├«n cursul unei boli, f─âr─â leg─âtur─â direct─â cu aceasta.
EPIFENOM├ëN, epifenomene, s. n. Fenomen secundar care ├«nso╚Ťe╚Öte un alt fenomen esen╚Ťial, f─âr─â s─â-l influen╚Ťeze. ÔÇô Din fr. ├ępiph├ęnom├Ęne.
EPIFENOM├ëN, epifenomene, s. n. Fenomen secundar care ├«nso╚Ťe╚Öte un alt fenomen esen╚Ťial, f─âr─â s─â-l influen╚Ťeze. ÔÇô Din fr. ├ępiph├ęnom├Ęne.
epifenom├ęn s. n., pl. epifenom├ęne
epifenom├ęn s. n., pl. epifenom├ęne
EPIFENOM├ëN s.n. 1. (Fil.) Fenomen secundar a c─ârui prezen╚Ť─â sau lips─â nu altereaz─â producerea fenomenului esen╚Ťial. 2. Simptom accesoriu ├«n cursul unei boli, f─âr─â leg─âtur─â direct─â cu aceasta. [< fr. ├ępiph├ęnom├Ęne].
EPIFENOM├ëN s. n. 1. (fil.) fenomen secundar a c─ârui prezen╚Ť─â sau lips─â nu altereaz─â producerea fenomenului esen╚Ťial. 2. simptom accesoriu ├«n cursul unei boli, f─âr─â leg─âtur─â direct─â cu aceasta. (< fr. ├ępiph├ęnom├Ęne)

Epifenomen dex online | sinonim

Epifenomen definitie

Intrare: epifenomen
epifenomen substantiv neutru