epifenomen definitie

7 definiții pentru epifenomen

epifenomen sn [At: IBRĂILEANU, A. 186 / Pl: ~e / E: fr épiphénomène] 1 (Flz) Fenomen secundar care nu influențează apariția sau dezvoltarea fenomenului esențial pe care îl însoțește. 2 Simptom accesoriu în cursul unei boli, fără legătură directă cu aceasta.
EPIFENOMÉN, epifenomene, s. n. Fenomen secundar care însoțește un alt fenomen esențial, fără să-l influențeze. – Din fr. épiphénomène.
EPIFENOMÉN, epifenomene, s. n. Fenomen secundar care însoțește un alt fenomen esențial, fără să-l influențeze. – Din fr. épiphénomène.
epifenomén s. n., pl. epifenoméne
epifenomén s. n., pl. epifenoméne
EPIFENOMÉN s.n. 1. (Fil.) Fenomen secundar a cărui prezență sau lipsă nu alterează producerea fenomenului esențial. 2. Simptom accesoriu în cursul unei boli, fără legătură directă cu aceasta. [< fr. épiphénomène].
EPIFENOMÉN s. n. 1. (fil.) fenomen secundar a cărui prezență sau lipsă nu alterează producerea fenomenului esențial. 2. simptom accesoriu în cursul unei boli, fără legătură directă cu aceasta. (< fr. épiphénomène)

epifenomen dex

Intrare: epifenomen
epifenomen substantiv neutru