Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru epidemie

epidemie sf [At: (a. 1807) BV II, 496 / V: (pop) ipi~, (├«nv) ~dim~ / P: ~mi-e / Pl: ~ii, (├«nv) ~ / E: fr ├ępid├ęmie, lat epidemia, ngr ╬Á¤Ç╬╣╬┤╬Ě╬╝߯Ě╬▒] 1 Extindere, prin contaminare, cu o frecven╚Ť─â neobi╚Önuit─â, a unei boli infec╚Ťioase, la un num─âr mare de persoane dintr-o anumit─â localitate, regiune etc. 2 (Pex) Boal─â infec╚Ťioas─â care se extinde, simultan, prin contaminare, la un num─âr mare de persoane dintr-o anumit─â localitate, regiune etc. Si: molim─â, (├«nv) moarte, (├«vp) omor. 3 (Pex) Epizootie. 4 (├Änv; ├«la) Cu ~ Epidemic (5).
epidimie sf vz epidemie
EPIDEM├ŹE, epidemii, s. f. Extindere a unei boli contagioase ├«ntr-un timp scurt, prin contaminare, la un num─âr mare de persoane dintr-o localitate, regiune etc.; molim─â. ÔÇô Din fr. ├ępid├ęmie, lat. epidemia.
EPIDEM├ŹE, epidemii, s. f. Extindere a unei boli contagioase ├«ntr-un timp scurt, prin contaminare, la un num─âr mare de persoane dintr-o localitate, regiune etc.; molim─â. ÔÇô Din fr. ├ępid├ęmie, lat. epidemia.
EPIDEM├ŹE, epidemii, s. f. Extindere, prin contaminare, a unei boli infec╚Ťioase la un num─âr considerabil de persoane dintr-o localitate, o regiune etc.; molim─â. Epidemiile au putut fi st─âvilite de la primele cazuri declan╚Öate, r─âspindirea lor fiind ├«mpiedicat─â. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2613. Vro epidemie domne╚Öte ├«n ora╚Ö. NEGRUZZI, S. II 229.
epidem├şe s. f., art. epidem├şa, g.-d. art. epidem├şei; pl. epidem├şi, art. epidem├şile
epidem├şe s. f., art. epidem├şa, g.-d. art. epidem├şei; pl. epidem├şi, art. epidem├şile
EPIDEM├ŹE s. (MED.) contagiune, molim─â, (pop.) boleazn─â, bole╚Öni╚Ť─â, (├«nv. ╚Öi reg.) moarte, (reg.) boli╚Öte. (~ printre copii.)
EPIDEM├ŹE s.f. Boal─â care b├óntuie ├«ntr-un anumit loc cu violen╚Ť─â; (pop.) molim─â. [Gen. -iei. / < fr. ├ępid├ęmie, it. epidemia, cf. gr. epi ÔÇô deasupra, demos ÔÇô popor].
EPIDEM├ŹE s. f. boal─â infec╚Ťioas─â care afecteaz─â un num─âr mare de indivizi, ├«ntr-un timp scurt. (< fr. ├ępid├ęmie, lat. epidemia)
EPIDEM├ŹE ~i f. Boal─â contagioas─â violent─â cu tendin╚Ť─â de extindere rapid─â. /<fr. ├ępid├ęmie, lat. epidemia
epidemie f. boal─â ce atac─â pe mai mul╚Ťi dintrÔÇÖodat─â, ca holera, ciuma, v─ârsatul, frigurile tifoide.
*epidem├şe f. (vgr. epi-demia. V. en-demie). Bole╚Öni╚Ť─â, molim─â, boal─â contagioas─â care, ├«ntrÔÇÖo localitate, love╚Öte mult─â lume, ca holera, c─şuma, v─ârsatu, frigurile tifoide ╚Ö. a. ÔÇô Epidemia se produce pintrÔÇÖo cauz─â ├«nt├«mpl─âtoare, endemia pintrÔÇÖo cauz─â obi╚Önuit─â, constant─â sa┼ş periodic─â. Ast-fel, c─şuma e epidemic─â ├«n E┼şropa, dar endemic─â ├«n India. Nu toate boalele contagioase-s epidemice. V. epizootie.
EPIDEMIE s. (MED.) molim─â, (pop.) boleazn─â, bole╚Öni╚Ť─â, (├«nv. ╚Öi reg.) moarte, (reg.) boli╚Öte, (├«nv.) contagiune. (~ printre copii.)

Epidemie dex online | sinonim

Epidemie definitie

Intrare: epidemie
epidemie substantiv feminin
epidimie