Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru epicureian

epicurean, ~─â smf, a vz epicurian
epicureian, ~─â smf, a vz epicurian
epicurian, ~─â [At: GTN (1836), 922/24 / V: ~reian, (rar) ~rean / P: ~ri-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr ├ępicurien] 1 sm Discipol al lui Epicur Si: epicureic (1), epicureu (1). 2 smf Adept al epicurismului (1) Si: epicureic (2), epicureu (2). 3 a Care ╚Ťine de doctrina lui Epicur Si: epicureic (3), epicureu (3), epicuriesc (1), (nob) epicurist (1). 4 a Care se refer─â la epicurism (1) Si: epicureic (4), epicureu (5), epicuriesc (2), (nob) epicurist (2). 5 a Care este partizan al epicurismului (1) Si: epicureic (5), epicureu (5), epicuriesc (2), (nob) epicurist (3). 6 a Care ader─â la epicurism (1) Si: epicureic (6), epicureu (6), epicuriesc (4), (nob) epicurist (4). 7 smf Adept al epicurismului (2) Si: epicureic (7), epicureu (7). 8-9 a Care este specific epicurismului (2) ╚Öi partizanilor s─âi Si: epicureic (8-9), epicureu (8-9). 10 a (├Äs) ╚ścoal─â ~─â Epicurism (2). 11 a Care se caracterizeaz─â prin c─âutarea pl─âcerilor Si: epicureic (10), epicureu (10) Vz senzual, voluptos. 12 smf Persoan─â ├«nclinat─â spre pl─âcerile alese, rafinate, spirituale Si: epicureic (11), epicureu (11). 13 smf (Dep) Persoan─â ├«nclinat─â excesiv spre pl─âceri Si: epicureic (12), epicureu (12).
EPICURI├üN, -─é, epicurieni, -e, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care ╚Ťine de epicurism, care ader─â la epicurism; epicureic, epicureu. 2. S. m. ╚Öi f. Adept al epicurismului; epicureu. ÔÖŽ (Fam.) Persoan─â care caut─â pl─âcerile alese, rafinate, spirituale; (depr.) persoan─â ├«nclinat─â spre pl─âceri. [Pr.: -ri-an] ÔÇô Din fr. ├ępicurien.
EPICURI├üN, -─é, epicurieni, -e, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care ╚Ťine de epicurism, care ader─â la epicurism; epicureic, epicureu. 2. S. m. ╚Öi f. Adept al epicurismului; epicureu. ÔÖŽ (Fam.) Persoan─â care caut─â pl─âcerile alese, rafinate, spirituale; (depr.) persoan─â ├«nclinat─â spre pl─âceri. [Pr.: -ri-an] ÔÇô Din fr. ├ępicurien.
EPICUREIÁN, -Ă adj. v. epicurian.
EPICURI├üN, -─é, epicurieni, -e, adj. Care ╚Ťine de doctrina lui Epicur, adept al epicurismului. ╚ścoala epicurian─â. ÔÖŽ (Substantivat, depreciativ printr-o fals─â interpretare a concep╚Ťiei lui Epicur) Persoan─â ├«nclinat─â spre pl─âceri. ÔÇô Pronun╚Ťat: -ri-an. - Variant─â: epicurei├ín, -─â adj.
epicuri├ín (-ri-an) adj. m., s. m., pl. epicuri├ęni (-ri-eni); adj. f., s. f. epicuri├ín─â, pl. epicuri├ęne
epicuri├ín adj. m., s. m. (sil. -ri-an), pl. epicuri├ęni (sil. -ri-eni); f. sg. epicuri├ín─â, pl. epicuri├ęne
EPICURI├üN adj. (FILOZ.) epicureic. (Concep╚Ťia ~.)
EPICUREIÁN, -Ă adj. v. epicurian.
EPICURI├üN, -─é adj. Referitor la epicurism; epicureic. ÔŚŐ ╚ścoala epicurian─â = epicurism. // s.m. ╚Öi f. Adept al epicurismului; epicureu. ÔÖŽ Om ├«nclinat spre pl─âceri, ahtiat dup─â pl─âceri. [Pron. -ri-an, var. epicureian, -─â adj. / < cf. fr. ├ępicurien].
EPICURI├üN, -─é I. adj., s. m. f. (adept) al epicurismului; epicureic, epicureu. ÔÖŽ ╚Öcoal─â ~─â = epicurism (1). II. s. m. f. (fam.) om ├«nclinat spre pl─âceri; senzual. (< fr. ├ępicurien)
EPICURIAN adj. epicureic. (Concep╚Ťia ~.)

Epicureian dex online | sinonim

Epicureian definitie

Intrare: epicureian
epicureian
Intrare: epicurian (s.m.)
epicureian
epicurean
epicurian substantiv masculin
  • silabisire: -ri-an