Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru epicentru

epicentru sn [At: S─éM. VI, 73 / Pl: ~re / E: fr ├ępicentre] Punct de pe suprafa╚Ťa globului p─âm├óntesc situat deasupra hipocentrului unui cutremur unde intensitatea zguduirii este maxim─â.
EPIC├ëNTRU, epicentre, s. n. Proiec╚Ťia pe suprafa╚Ťa scoar╚Ťei terestre a focarului unui cutremur unde intensitatea undei seismice este maxim─â. ÔÇô Din fr. ├ępicentre.
EPIC├ëNTRU, epicentre, s. n. Punct de pe suprafa╚Ťa globului p─âm├óntesc situat deasupra hipocentrului unui cutremur ╚Öi unde intensitatea zguduirii este maxim─â. ÔÇô Din fr. ├ępicentre.
EPIC├ëNTRU, epicentre, s. n. (Geol.) Loc de pe suprafa╚Ťa globului, a╚Öezat deasupra focarului unui cutremur.
epic├ęntru s. n., art. epic├ęntrul; pl. epic├ęntre
epic├ęntru s. n., art. epic├ęntrul; pl. epic├ęntre
EPIC├ëNTRU s.n. Regiune de pe suprafa╚Ťa P─âm├óntului situat─â deasupra focarului unui cutremur. [Dup─â fr. ├ępicentre, cf. gr. epi ÔÇô deasupra, kentron ÔÇô centru].
EPIC├ëNTRU s. n. regiune de pe suprafa╚Ťa P─âm├óntului deasupra focarului, centrului unui cutremur sau al unei explozii nucleare. (< fr. ├ępicentre)
EPIC├ëNTRU ~e n. 1) Punct de pe suprafa╚Ťa p─âm├óntului, situat deasupra focarului unui cutremur de p─âm├ónt, unde intensitatea zguduirii este maxim─â. 2) Proiec╚Ťie pe suprafa╚Ťa p─âm├óntului a centrului unei explozii nucleare. 3) fig. Parte esen╚Ťial─â ├«n procesul desf─â╚Öur─ârii unei activit─â╚Ťi, a unei ac╚Ťiuni sau a unui eveniment. [Sil. e-pi-cen-tru] /<fr. ├ępicentre
epicentru, epicentre s. n. (pub., fig.) punct fierbinte al unui conflict

Epicentru dex online | sinonim

Epicentru definitie

Intrare: epicentru
epicentru substantiv neutru