epata [At: CARAGIALE, O. I, 314 / Pzi: ~tez / E: fr épater] 1 vt A impresiona prin purtare, ținută neobișnuită, extravagantă Si: a uimi, a ului. 2 vr (Rar) A rămâne puternic impresionat.

EPATÁ, epatez, vb. I. Tranz. A uimi, a impresiona prin purtare, atitudine sau ținută neobișnuită, extravagantă. – Din fr. épater.

EPATÁ, epatez, vb. I. Tranz. A uimi, a impresiona prin purtare, atitudine sau ținută neobișnuită, extravagantă. – Din fr. épater.

EPATÁ, epatez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A uimi, a impresiona (prin purtare, atitudine, ținută neobișnuită, extravagantă).

epatá (a ~) vb., ind. prez. 3 epateáză

epatá vb., ind. prez. 1 sg. epatéz, 3 sg. și pl. epateáză

EPATÁ vb. a surprinde, a șoca. (Vrea să ne ~.)

EPATÁ vb. I. tr. A impresiona puternic, izbitor, a ului, a uimi. ♦ refl. A se extazia, a rămâne uluit, profund impresionat. [p.i. -tez. / < fr. épater].

EPATÁ vb. tr. a impresiona puternic, izbitor, a ului, a uimi. (< fr. épater)

A EPATÁ ~éz tranz. A uimi peste măsură (prin purtare, atitudine sau ținută neobișnuită); a ului; a stupefia. /<fr. épater

EPATA vb. a surprinde, a șoca. (Vrea să ne ~.)