eparhial, ~ă a [At: LAURIAN, M. III, 27/17/ P: ~hi-al / S și: (înv) ~rchi~ / Pl: ~i, ~e / E: eparhie + -al] 1 Care aparține eparhiei (1) Si: episcopal (2). 2 Privitor la eparhie (1) Si: diecezan, episcopal (4). 3 (D. adunări și sinoduri, conchistorii) Care este format din reprezentanții preoților unei eparhii (1) și se ocupă de problemele privitoare la eparhie (1) Si: eparhialnic, (înv) eparhic, (îvr) eparșicesc.

EPARHIÁL, -Ă, eparhiali, -e, adj. Care aparține unei eparhii, privitor la o eparhie; diecezan. [Pr.: -hi-al] – Eparhie + suf. -al.

EPARHIÁL, -Ă, eparhiali, -e, adj. Care aparține unei eparhii, privitor la o eparhie; diecezan. [Pr.: -hi-al] – Eparhie + suf. -al.

EPARHIÁL, -Ă, eparhiali, -e, adj. (Bis.) Relativ la eparhie, aparținînd eparhiei. ◊ Adunare eparhială = adunare a deputaților unei eparhii. – Pronunțat: -hi-al.

eparhiál (-hi-al) adj. m., pl. eparhiáli; f. eparhiálă, pl. eparhiále

eparhiál adj. m. (sil. -hi-al), pl. eparhiáli; f. sg. eparhiálă, pl. eparhiále

EPARHIÁL adj. v. episcopal.

*epárhic, -ă adj. (vgr. eparhik’os. Cp. cu an-, ier- și mon-arhic). De eparhie: consistoriŭ eparhic. Ob. eparhiál. Cp. cu central, episcopal, monahal.

EPARHIAL adj. (BIS.) diecezan, episcopal, (înv.) pastoral, vlădicesc. (Adunare ~.)