epanalepsă sf [At: LM / V: (îvr) ~sis sn / Pl: ~se / E: fr épanalepse, épanalepsis, gr ἐπανάληψις] (Rar) Figură retorică constând din repetarea unui cuvânt sau a unei fraze sau din reluarea cuvântului inițial la sfârșitul versului sau a frazei.

epanalepsis sn vz epanalepsă

EPANALÉPSĂ, epanalepse, s. f. Figură retorică constând în repetarea unuia sau mai multor cuvinte sau în reluarea cuvântului inițial la sfârșitul versului sau al frazei. – Din fr. épanalepse.

EPANALÉPSĂ, epanalepse, s. f. Figură retorică constând în repetarea unuia sau mai multor cuvinte sau în reluarea cuvântului inițial la sfârșitul versului sau al frazei. – Din fr. épanalepse.

epanalépsă s. f., g.-d. art. epanalépsei; pl. epanalépse

epanalépsă s. f., g.-d. art. epanalépsei; pl. epanalépse

EPANALÉPSĂ s.f. (Lit.) Figură de stil constând în repetarea întreruptă a aceluiași cuvânt sau a unui grup de cuvinte în propoziție sau vers. [< fr. épanalepse, gr. epanalepsis].

EPANALÉPSĂ s. f. figură retorică constând în repetarea întreruptă a aceluiași cuvânt sau grup de cuvinte în propoziție sau vers. (< fr. épanalepse, gr. epanalepsis)

epanalepsă (gr. epanalepsis „reluare”, „repetiție”), figură care constă în repetarea unui cuvânt (grup de cuvinte), întreruptă, de obicei, prin interpunerea altui cuvânt sau grup de cuvinte: x(y)x... sau:...x(y)x (R): „Ostașul din fundul Siberiei le povestea istorii neînțelese, în graiul neînțeles, li ridica pe genunchi și le iscodea jucărele în dorul odraslelor de acasă, de dincolo de munți, de ape, codri și stepe, și iarăși de munți, de ape, codri și stepe” (Cezar Petrescu). • Repetiția epanaleptică este în același timp și o repetiție-refren, prin caracterul ei obsesiv, când se reia de mai multe ori în aceeași operă (fragment de operă).