eolotrop, ~ă a [At: MDT / P: e-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr éolotrope] (D. corpuri) Care se caracterizează prin eolotropie.

EOLOTRÓP, -Ă, eolotropi, -e, adj. (Despre unele corpuri, substanțe etc.) Care nu prezintă proprietăți fizice identice în toate direcțiile. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolotrope.

EOLOTRÓP, -Ă, eolotropi, -e, adj. (Despre unele corpuri, substanțe etc.) Care nu prezintă proprietăți fizice identice în toate direcțiile. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolotrope.

EOLOTRÓP, -Ă, eolotropi, -e, adj. (Despre corpuri) Care nu este izotrop.

eolotróp (e-o-lo-trop) adj. m., pl. eolotrópi; f. eolotrópă, pl. eolotrópe

eolotróp adj. m. (sil. e-o-, mf. -trop), pl. eolotrópi; f. sg. eolotrópă, pl. eolotrópe

EOLOTRÓP s., adj. v. anizotrop.

EOLOTRÓP, -Ă adj. (Fiz.; despre corpuri; op. izotrop) Care nu are proprietăți identice în toate direcțiile. [Pron. e-o-. / < fr. éolotrope].

EOLOTRÓP, -Ă adj. anizotrop. (< fr. éolotrope)

EOLOTROP s., adj. (FIZ.) anizotrop. (Corp ~.)

EOLO- „instabil, inegal, necoplanar”. ◊ gr. aiolos „vînt, repede, înclinat” > fr. éolo- > rom. eolo-. □ ~clin (v. -clin), adj., referitor la calitatea a două drepte de a fi necoplanare; ~trop (v. -trop), adj., (despre substanțe sau corpuri) care nu prezintă proprietăți fizice identice în toate direcțiile; ~tropie (v. -tropie), s. f., însușirea unei substanțe sau a unui corp de a fi eolotrop.