Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru enumerare

enum─âra v vz enumera
enum─ârare sf vz enumerare
enumera vt [At: ╚śINCAI, HR. I, 7/9 / V: (├«nv) ~m─âra, numera / Pzi: enum─âr / E: fr ├ęnumerer, lat enumerare] 1 A num─âra succesiv unul c├óte unul. 2 A numi pe r├ónd elementele unui tot Si: ├«n╚Öira. 3 (Pcf) A num─âra.
enumerare sf [At: ROM. LIT. 1952/6 / V: (├«nv) ~m─âr~ / Pl: ~r─âri / E: enumera] 1 Num─ârare succesiv─â Si: enumerat1 (1), enumera╚Ťie (1). 2 Numire pe r├ónd a elementelor unui ├«ntreg Si: enumerat1 (2), enumera╚Ťie (2), ├«n╚Öirare. 3 (Pcf) Num─ârare.
ENUMER├ü, en├║m─âr, vb. I. Tranz. A num─âra succesiv, unul c├óte unul, a numi r├ónd pe r├ónd elementele unui tot; a ├«n╚Öira. [Pz. ind. ╚Öi: en├║mer] ÔÇô Din fr. ├ęnum├ęrer, lat. enumerare.
ENUMER├üRE, enumer─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a enumera ╚Öi rezultatul ei; ├«n╚Öirare, enumera╚Ťie. ÔÇô V. enumera.
ENUMER├ü, en├║mer, vb. I. Tranz. A num─âra succesiv, unul c├óte unul, a numi r├ónd pe r├ónd elementele unui tot; a ├«n╚Öira. ÔÇô Din fr. ├ęnum├ęrer, lat. enumerare.
ENUMER├üRE, enumer─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a enumera ╚Öi rezultatul ei; ├«n╚Öirare, enumera╚Ťie. ÔÇô V. enumera.
ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra unul cîte unul, a numi rînd pe rînd; a înșira. Între junii cărora le-a plăcut și le place a se ocupa de literatură trebuie să enumerăm și pe d. Vasile Păun. MACEDONSKI, O. IV 23.
ENUMER├üRE, enumer─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a enumera ╚Öi rezultatul ei; ├«n╚Öirare. Enumerarea se face ╚Öi aici sub form─â de grada╚Ťie, pornindu-se de la fiin╚Ťele cele mai apropiate: p─ârin╚Ťii, fra╚Ťii, surorile. L. ROM. 1953, nr. 3, 66. Enumerarea elementelor componente ale unei limbi nu constituie... defini╚Ťia ei. ROSETTI, I. SL. 12.
!enumer├í (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. en├║m─âr, 2 sg. en├║meri, 3 en├║mer─â; conj. prez. 3 s─â en├║mere; ger. enumerß║ąnd
enumeráre s. f., g.-d. art. enumerắrii; pl. enumerắri
enumerá vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 sg. și pl. enúmeră; conj. prez. 3 sg. și pl. enúmere; ger. enumerând, part. enumerát
enumeráre s. f., g.-d. art. enumerării; pl. enumerări
ENUMERÁ vb. a înșira, a înșirui, (înv.) a număra. (A ~ toate avantajele metodei.)
ENUMER├üRE s. enumera╚Ťie, ├«n╚Öirare, ├«n╚Öiruire. (A face ~ tuturor elementelor.)
ENUMER├ü vb. I. tr. A num─âra unul c├óte unul; a ├«n╚Öira. [P.i. en├║m─âr, 3,6 en├║mer─â, conj. en├║mere. / < fr. ├ęnum├ęrer, it., lat. enumerare].
ENUMER├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a enumera ╚Öi rezultatul ei; ├«n╚Öirare, num─âr─âtoare; enumera╚Ťie. [< enumera].
ENUMER├ü vb. tr. a num─âra unul c├óte unul; a ├«n╚Öira. (< fr. ├ęnum├ęrer, lat. enumerare)
A ENUMER├ü en├║m─âr tranz. A num─âra sau a expune pe r├ónd; a ├«n╚Öira. /<fr. ├ęnum├ęrer, lat. enumerare
enumerà v. a număra unul câte unul.
*en├║mer, a -├í v. tr. (lat. e-n├║mero, -├íre). Num─âr unu c├«te unu. Expun, spun pe r├«nd, ├«n╚Öir: enumer─â-m─ş candida╚Ťi─ş.
*enumera╚Ťi├║ne f. (lat. enumer├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a enumera. Ret. O figur─â pin care ├«n╚Öir─ş faptele. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre. V. retoric─â.
ENUMERA vb. a înșira, a înșirui, (înv.) a număra. (A ~ toate avantajele metodei.)
ENUMERARE s. enumera╚Ťie, ├«n╚Öirare, ├«n╚Öiruire. (A face ~ tuturor elementelor.)

Enumerare dex online | sinonim

Enumerare definitie

Intrare: enumera
enumera verb grupa I conjugarea I
enum─âra
Intrare: enumerare
enumerare substantiv feminin
enum─ârare