Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru enumera

enum─âra v vz enumera
enumera vt [At: ╚śINCAI, HR. I, 7/9 / V: (├«nv) ~m─âra, numera / Pzi: enum─âr / E: fr ├ęnumerer, lat enumerare] 1 A num─âra succesiv unul c├óte unul. 2 A numi pe r├ónd elementele unui tot Si: ├«n╚Öira. 3 (Pcf) A num─âra.
ENUMER├ü, en├║m─âr, vb. I. Tranz. A num─âra succesiv, unul c├óte unul, a numi r├ónd pe r├ónd elementele unui tot; a ├«n╚Öira. [Pz. ind. ╚Öi: en├║mer] ÔÇô Din fr. ├ęnum├ęrer, lat. enumerare.
ENUMER├ü, en├║mer, vb. I. Tranz. A num─âra succesiv, unul c├óte unul, a numi r├ónd pe r├ónd elementele unui tot; a ├«n╚Öira. ÔÇô Din fr. ├ęnum├ęrer, lat. enumerare.
ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra unul cîte unul, a numi rînd pe rînd; a înșira. Între junii cărora le-a plăcut și le place a se ocupa de literatură trebuie să enumerăm și pe d. Vasile Păun. MACEDONSKI, O. IV 23.
!enumer├í (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. en├║m─âr, 2 sg. en├║meri, 3 en├║mer─â; conj. prez. 3 s─â en├║mere; ger. enumerß║ąnd
enumerá vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 sg. și pl. enúmeră; conj. prez. 3 sg. și pl. enúmere; ger. enumerând, part. enumerát
ENUMERÁ vb. a înșira, a înșirui, (înv.) a număra. (A ~ toate avantajele metodei.)
ENUMER├ü vb. I. tr. A num─âra unul c├óte unul; a ├«n╚Öira. [P.i. en├║m─âr, 3,6 en├║mer─â, conj. en├║mere. / < fr. ├ęnum├ęrer, it., lat. enumerare].
ENUMER├ü vb. tr. a num─âra unul c├óte unul; a ├«n╚Öira. (< fr. ├ęnum├ęrer, lat. enumerare)
A ENUMER├ü en├║m─âr tranz. A num─âra sau a expune pe r├ónd; a ├«n╚Öira. /<fr. ├ęnum├ęrer, lat. enumerare
enumerà v. a număra unul câte unul.
*en├║mer, a -├í v. tr. (lat. e-n├║mero, -├íre). Num─âr unu c├«te unu. Expun, spun pe r├«nd, ├«n╚Öir: enumer─â-m─ş candida╚Ťi─ş.
ENUMERA vb. a înșira, a înșirui, (înv.) a număra. (A ~ toate avantajele metodei.)

Enumera dex online | sinonim

Enumera definitie

Intrare: enumera
enumera verb grupa I conjugarea I
enum─âra