enumăra v vz enumera

enumera vt [At: ȘINCAI, HR. I, 7/9 / V: (înv) ~măra, numera / Pzi: enumăr / E: fr énumerer, lat enumerare] 1 A număra succesiv unul câte unul. 2 A numi pe rând elementele unui tot Si: înșira. 3 (Pcf) A număra.

ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. [Pz. ind. și: enúmer] – Din fr. énumérer, lat. enumerare.

ENUMERÁ, enúmer, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. – Din fr. énumérer, lat. enumerare.

ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra unul cîte unul, a numi rînd pe rînd; a înșira. Între junii cărora le-a plăcut și le place a se ocupa de literatură trebuie să enumerăm și pe d. Vasile Păun. MACEDONSKI, O. IV 23.

!enumerá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 enúmeră; conj. prez. 3 să enúmere; ger. enumerấnd

enumerá vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 sg. și pl. enúmeră; conj. prez. 3 sg. și pl. enúmere; ger. enumerând, part. enumerát

ENUMERÁ vb. a înșira, a înșirui, (înv.) a număra. (A ~ toate avantajele metodei.)

ENUMERÁ vb. I. tr. A număra unul câte unul; a înșira. [P.i. enúmăr, 3,6 enúmeră, conj. enúmere. / < fr. énumérer, it., lat. enumerare].

ENUMERÁ vb. tr. a număra unul câte unul; a înșira. (< fr. énumérer, lat. enumerare)

A ENUMERÁ enúmăr tranz. A număra sau a expune pe rând; a înșira. /<fr. énumérer, lat. enumerare

enumerà v. a număra unul câte unul.

*enúmer, a -á v. tr. (lat. e-número, -áre). Număr unu cîte unu. Expun, spun pe rînd, înșir: enumeră-mĭ candidațiĭ.

ENUMERA vb. a înșira, a înșirui, (înv.) a număra. (A ~ toate avantajele metodei.)