enucleare definitie

2 intrări

12 definiții pentru enucleare

enuclea vt [At: DN3 / P: ~cle-a / Pzi: ~eez / E: it, lat enucleare] 1 (Liv) A explica o anumită problemă. 2-3 (Med) A face o enucleație (2-3).
enucleare sf [At: DN3 / P: ~cle-a~ / Pl: ~eări / E: enuclea, cf fr énucléer] 1 (Liv) Explicare. 2-3 (Med) Enucleație (2-3).
ENUCLEÁRE, enucleări, s. f. Extirpare a unei formații organice circumscrise sau a unei tumori prin separare de țesuturile înconjurătoare; enucleație. [Pr.: -cle-a-] – Cf. fr. énucléer.
ENUCLEÁRE, enucleări, s. f. Extirpare a unei formații organice circumscrise sau a unei tumori prin izolare de țesuturile înconjurătoare; enucleație. [Pr.: -cle-a-] – Cf. fr. énucléer.
enucleáre (-nu-cle-a-) s. f., g.-d. art. enucleắrii (-cle-ă-); pl. enucleắri
enucleá vb. (sil. -cle-a-), ind. prez. 1 sg. enucleéz, 3 sg. și pl. enucleeáză (sil. -cle-ea-)
enucleáre s. f. (sil. -cle-a-), g.-d. art. enucleării (sil. -cle-ă-); pl. enucleări
ENUCLEÁRE s. (MED.) enucleație. (~ unei tumori.)
ENUCLEÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A explica, a lămuri o anumită chestiune. 2. (Med.) A face, a executa o enucleație. [Pron. -cle-a, p.i. -cleez, 3,6 -cleează. / cf. it., lat. enucleare].
ENUCLEÁRE s.f. Acțiunea de a enuclea; enucleație. ♦ Extirpare a unui organ (de obicei a unui ochi), a unei tumori prin separare de țesuturile învecinate. [< enuclea].
ENUCLEÁ vb. tr. a extirpa un organ (ochi), o tumoare prin separare de țesuturile învecinate. ◊ (biol.) a îndepărta experimental nucleul. (< lat. enucleare)
ENUCLEARE s. (MED.) enucleație. (~ unei tumori.)

enucleare dex

Intrare: enucleare
enucleare substantiv feminin
  • silabisire: -cle-a-
Intrare: enuclea
enuclea verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -cle-a-