enorm definitie

15 definiții pentru enorm

enorm, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~e / E: fr énorme, lat enormis, -e, cf it enorme] 1 a (Indică dimensiunea) Care depășește cu mult dimensiunile obișnuite. 2 a Care are dimensiuni deosebit de mari (considerate în mod absolut sau prin comparație) Si: colosal, gigantic Vz monumental. 3 av Foarte mult. 4 av (Ca determinant al unui adjectiv căruia îi dă valoare de superlativ absolut) Extraordinar. 5 a (D. suprafețe) Foarte întins. 6 a (D. încăperi, recipiente etc.) Foarte încăpător. 7 a Foarte spațios. 8 a (D. ape, gropi, prăpăstii etc.) Foarte adânc (și foarte lat). 9 a (Arată cantitatea, dimensiunea) Care este foarte îmbelșugat. 10 a În cantitate mare. 11 a (D. numere; pex, d. valori care se pot exprima numeric) Deosebit de ridicat. 12 a (D. prețuri, sume de bani etc.) Exorbitant. 13 (D. intensitate) Care este foarte mare. 14 a Care este foarte viu. 15 a (D. calitatea, valoarea unui lucru; adesea precedă substantivul și poartă accentul în frază) De valoare sau de însemnătate foarte mare. 16 a Care este foarte important. 17 a (Pex) Ieșit din comun Si: deosebit. 18 a (D. unități de timp) De foarte lungă durată.
ENÓRM, -Ă, enormi, -e, adj. Foarte mare, imens, uriaș, colosal. ♦ (Adverbial) a) Foarte mult; b) (urmat de determinări adjectivale introduse prin prep. „de”, formează superlativul acestora) extrem de..., extraordinar de... – Din fr. énorme, lat. enormis.
ENÓRM, -Ă, enormi, -e, adj. Foarte mare, imens, uriaș, colosal. ♦ (Adverbial) a) Foarte mult; b) (urmat de determinări adjectivale introduse prin prep. „de”, formează superlativul acestora) extrem de..., extraordinar de... – Din fr. énorme, lat. enormis.
ENÓRM, -Ă, enormi, -e, adj. Foarte mare, imens, colosal, uriaș. Asemeni unui bărzăun enorm... dinamul bîzîie înfundat. BOGZA, C. O. 178. Pescarul de la apa Frumoasei încalță niște cizme enorme de cauciuc pînă la coapse. SADOVEANU, V. F. 83. Un cal... trîntit pe spate, sugrumat de jug, se zbătea din picioare, ca un gîndac enorm, cu fața-n sus. VLAHUȚĂ, O. A. III 50. ♦ (Adverbial) a) Foarte mult. b) (Urmat de determinări adjectivale introduse prin prep. «de» formează superlativul acestora) Extrem de..., extraordinar de... Urcuș enorm de greu.
enórm adj. m., pl. enórmi; f. enórmă, pl. enórme
enórm adj. m., pl. enórmi; f. sg. enórmă, pl. enórme
ENÓRM adj. 1. v. extraordinar. 2. v. uriaș. 3. (fig.) mamut. (O uzină ~.) 4. v. nemărginit. 5. colosal, imens, nenumărat, (înv. și reg.) nesocotit. (O mulțime ~.) 6. v. incalculabil.
Enorm ≠ infim
ENÓRM, -Ă adj. Foarte mare, imens, colosal. // adv. Foarte mult; extrem de... [< fr. énorme, it. enorme, cf. lat. enormis < ex – afară, norma – regulă].
ENÓRM, -Ă I. adj. foarte mare, imens, colosal. II. adv. foarte mult; extrem de... (< fr. énorme, lat. enormis)
ENÓRM1 adv. 1) Foarte mult. 2) (urmat de adjective cu prepoziția de) Extrem de...; din cale afară de...; nemaipomenit de... ~ de greu. /<fr. énorme, lat. enormis
ENÓRM2 ~ă (~i, ~e) Care este de proporții foarte mari; extraordinar de mare; gigantic; uriaș; colosal; imens. /<fr. énorme, lat. enormis
enorm a. 1. mare peste măsură: un câine enorm; 2. fig. excesiv; o prostie enormă.
*enórm, -ă adj. (lat. e-normis, d. normă, regulă). Mare peste măsură, excesiv: arbore enorm. Fig. Succes, noroc enorm. Adv. În mod enorm.
ENORM adj. 1. colosal, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. 2. colosal, fabulos, gigantic, imens, uriaș, (înv. și reg.) nămilos, (înv.) urieșesc, (fig.) astronomic. (De proporții ~.) 3. colosal, imens, nemărginit, nemăsurat, nesfîrșit, vast, (livr.) incomensurabil. (O suprafață ~.) 4. colosal, imens, nenumărat, (înv. și reg.) nesocotit. (O mulțime ~.) 5. colosal, considerabil, imens, incalculabil, nelimitat, (rar) necalculabil. (Cu efecte ~.)

enorm dex

Intrare: enorm
enorm adjectiv