Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

26 defini╚Ťii pentru enervare

enerva [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~vez / E: fr enerver, cf lat enervare] 1-2 vrtf (Asr) A (se) mole╚Öi. 3-4 vrtf (Asr) A sl─âbi sau a face s─â sl─âbeasc─â. 5-6 vrtf A-╚Öi pierde sau a face s─â-╚Öi piard─â calmul, ie╚Öindu-╚Öi din fire Si: a (se) irita, a (se) ├«nfuria, a (se) m├ónia. 7 vtf (├Änv; c. i. no╚Ťiuni abstracte) A impresiona.
enervare sf [At: NEP. VIND. 3/17 / Pl: ~v─âri / E: enerva] 1 (├Ävr) Epuizare. 2 Iritare. 3 (Med) Enerva╚Ťie.
ENERV├ü, enervez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A face s─â-╚Öi piard─â sau a-╚Öi pierde calmul, a-╚Öi ie╚Öi sau a scoate pe cineva din fire; a (se) ├«nfuria, a (se) irita; a (se) indispune. ÔÇô Din fr. ├ęnerver.
ENERV├üRE, enerv─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) enerva ╚Öi rezultatul ei; tensiune nervoas─â caracterizat─â prin nelini╚Öte, ner─âbdare, agita╚Ťie, iritare, ├«nfuriere. ÔÇô V. enerva.
ENERV├ü, enervez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A face s─â-╚Öi piard─â sau a-╚Öi pierde calmul, a-╚Öi ie╚Öi sau a scoate pe cineva din fire; a (se) ├«nfuria, a (se) irita; a (se) indispune. ÔÇô Din fr. ├ęnerver.
ENERV├üRE, enerv─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) enerva ╚Öi rezultatul ei; tensiune nervoas─â caracterizat─â prin nelini╚Öte, ner─âbdare, agita╚Ťie, iritare, ├«nfuriere. ÔÇô V. enerva.
ENERV├ü, enervez, vb. I. Tranz. A aduce (pe cineva) ├«ntr-o stare de enervare, a face (pe cineva) s─â-╚Öi piard─â calmul, s─â-╚Öi ias─â din fire, a irita, a ├«nfuria. V. sup─âra, agasa. ÔÖŽ Refl. A ajunge ├«ntr-o stare de iritare, a-╚Öi ie╚Öi din fire. Dup─â cinci minute te enervezi ╚Öi-mi spui c─â-s tare de cap. C. PETRESCU, C. V. 100.
ENERV├üRE, enerv─âri, s. f. Tensiune nervoas─â caracterizat─â prin nelini╚Öte, ner─âbdare, agita╚Ťie; iritare. V. agasare. Adunase ├«n ea at├«ta nelini╚Öte, enervare, ├«ncordare mocnit─â ╚Öi fric─â. DUMITRIU, B. F. 116. O u╚Öoar─â enervare ├«ncepea s─â coprind─â trupa de at├«ta lung─â a╚Öteptare. D. ZAMFIRESCU, R. 258.
enervá (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 3 enerveáză
enerváre (iritare) s. f., g.-d. art. enervắrii; pl. enervắri
enerv├í (a se ├«nfuria) vb., ind. prez. 1 sg. enerv├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. enerve├íz─â
enerváre s. f., g.-d. art. enervării; pl. enervări
ENERV├ü vb. a agasa, a indispune, a irita, a nec─âji, a plictisi, a s├óc├ói, a sup─âra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a z─âd─âr├«, (reg.) a z─âh─âtui, (Mold.) a chih─âi, (Ban.) a z─âg─âlui, (Mold. ╚Öi Bucov.) a z─âh─âi, (├«nv.) a sc├órbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scocior├«. (├Äl ~ cu insisten╚Ťele.)
ENERVÁRE s. 1. agasare, iritare, plictisire, sâcâială, sâcâire, (livr.) tracasare, (pop.) zădărâre. (~ cuiva cu tot felul de fleacuri.) 2. v. nervozitate.
ENERV├ü vb. I. tr., refl. A (se) ├«nfuria, a (se) irita; a (se) indispune. [Cf. fr. ├ęnerver, lat. enervare].
ENERV├üRE s.f. 1. Ac╚Ťiunea de a (se) enerva ╚Öi rezultatul ei; iritare, ├«nfuriere. 2. (Med.) Enerva╚Ťie. [< enerva].
ENERV├ü vb. tr., refl. a (se) ├«nfuria, a (se) irita. (< fr. ├ęnerver)
A ENERV├ü ~├ęz tranz. A face s─â-╚Öi piard─â calmul. /<fr. ├ęnerver
A SE ENERV├ü m─â ~├ęz intranz. A fi cuprins de nervozitate; a-╚Öi pierde calmul; a se irita. /<fr. ├ęnerver
ENERV├üRE ~─âri f. 1) v. A ENERVA ╚Öi A SE ENERVA. 2) Tensiune nervoas─â manifestat─â prin nelini╚Öte; agita╚Ťie; ner─âbdare. /v. a enerva
enervà v. a slăbi energia fizică sau morală.
enervare f. 1. Med. mare sl─âbiciune; 2. starea celui enervat.
*enerva╚Ťi├║ne f. (lat. enerv├ítio, -├│nis). Sl─âbirea nervilor. Fig. Perderea r─âbd─âri─ş, iritare. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ma─ş des -├íre.
*enerv├ęz v. tr. (lat. e-nervare). Sl─âbesc nervi─ş. Fig. Plictisesc, sup─âr, irit.
ENERVA vb. a agasa, a indispune, a irita, a nec─âji, a plictisi, a s├«c├«i, a sup─âra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a z─âd─âr├«, (reg.) a z─âh─âtui, (Mold.) a chih─âi, (Ban.) a z─âg─âlui, (Mold. ╚Öi Bucov.) a z─âh─âi, (├«nv.) a sc├«rbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scocior├«. (├Äl ~ cu insisten╚Ťele.)
ENERVARE s. 1. agasare, iritare, plictisire, s├«c├«ial─â, s├«c├«ire, (livr.) tracasare, (pop.) z─âd─âr├«re. (~ cuiva cu tot felul de fleacuri.) 2. irascibilitate, iritabilitate, iritare, irita╚Ťie, necaz, nervozitate, sup─ârare, surescitabilitate, surescitare, (pop.) n─âduf. (Stare de ~ trec─âtoare.)

Enervare dex online | sinonim

Enervare definitie

Intrare: enerva
enerva verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: enervare
enervare substantiv feminin