enervare definitie

2 intrări

26 definiții pentru enervare

enerva [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~vez / E: fr enerver, cf lat enervare] 1-2 vrtf (Asr) A (se) moleși. 3-4 vrtf (Asr) A slăbi sau a face să slăbească. 5-6 vrtf A-și pierde sau a face să-și piardă calmul, ieșindu-și din fire Si: a (se) irita, a (se) înfuria, a (se) mânia. 7 vtf (Înv; c. i. noțiuni abstracte) A impresiona.
enervare sf [At: NEP. VIND. 3/17 / Pl: ~vări / E: enerva] 1 (Îvr) Epuizare. 2 Iritare. 3 (Med) Enervație.
ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver.
ENERVÁRE, enervări, s. f. Acțiunea de a (se) enerva și rezultatul ei; tensiune nervoasă caracterizată prin neliniște, nerăbdare, agitație, iritare, înfuriere. – V. enerva.
ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver.
ENERVÁRE, enervări, s. f. Acțiunea de a (se) enerva și rezultatul ei; tensiune nervoasă caracterizată prin neliniște, nerăbdare, agitație, iritare, înfuriere. – V. enerva.
ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. A aduce (pe cineva) într-o stare de enervare, a face (pe cineva) să-și piardă calmul, să-și iasă din fire, a irita, a înfuria. V. supăra, agasa.Refl. A ajunge într-o stare de iritare, a-și ieși din fire. După cinci minute te enervezi și-mi spui că-s tare de cap. C. PETRESCU, C. V. 100.
ENERVÁRE, enervări, s. f. Tensiune nervoasă caracterizată prin neliniște, nerăbdare, agitație; iritare. V. agasare. Adunase în ea atîta neliniște, enervare, încordare mocnită și frică. DUMITRIU, B. F. 116. O ușoară enervare începea să coprindă trupa de atîta lungă așteptare. D. ZAMFIRESCU, R. 258.
enervá (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 3 enerveáză
enerváre (iritare) s. f., g.-d. art. enervắrii; pl. enervắri
enervá (a se înfuria) vb., ind. prez. 1 sg. enervéz, 3 sg. și pl. enerveáză
enerváre s. f., g.-d. art. enervării; pl. enervări
ENERVÁ vb. a agasa, a indispune, a irita, a necăji, a plictisi, a sâcâi, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhătui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scârbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî. (Îl ~ cu insistențele.)
ENERVÁRE s. 1. agasare, iritare, plictisire, sâcâială, sâcâire, (livr.) tracasare, (pop.) zădărâre. (~ cuiva cu tot felul de fleacuri.) 2. v. nervozitate.
ENERVÁ vb. I. tr., refl. A (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. [Cf. fr. énerver, lat. enervare].
ENERVÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) enerva și rezultatul ei; iritare, înfuriere. 2. (Med.) Enervație. [< enerva].
ENERVÁ vb. tr., refl. a (se) înfuria, a (se) irita. (< fr. énerver)
A ENERVÁ ~éz tranz. A face să-și piardă calmul. /<fr. énerver
A SE ENERVÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de nervozitate; a-și pierde calmul; a se irita. /<fr. énerver
ENERVÁRE ~ări f. 1) v. A ENERVA și A SE ENERVA. 2) Tensiune nervoasă manifestată prin neliniște; agitație; nerăbdare. /v. a enerva
enervà v. a slăbi energia fizică sau morală.
enervare f. 1. Med. mare slăbiciune; 2. starea celui enervat.
*enervațiúne f. (lat. enervátio, -ónis). Slăbirea nervilor. Fig. Perderea răbdăriĭ, iritare. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
*enervéz v. tr. (lat. e-nervare). Slăbesc nerviĭ. Fig. Plictisesc, supăr, irit.
ENERVA vb. a agasa, a indispune, a irita, a necăji, a plictisi, a sîcîi, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhătui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scîrbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî. (Îl ~ cu insistențele.)
ENERVARE s. 1. agasare, iritare, plictisire, sîcîială, sîcîire, (livr.) tracasare, (pop.) zădărîre. (~ cuiva cu tot felul de fleacuri.) 2. irascibilitate, iritabilitate, iritare, iritație, necaz, nervozitate, supărare, surescitabilitate, surescitare, (pop.) năduf. (Stare de ~ trecătoare.)

enervare dex

Intrare: enerva
enerva verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: enervare
enervare substantiv feminin