enervant definitie

14 definiții pentru enervant

enervant, ~ă a [At: BARCIANU / Pl: ~nți, ~e / E: fr énervant] 1 Care enervează (2) Si: iritant. 2 (Îvr) Care epuizează (8).
ENERVÁNT, -Ă, enervanți, -te, adj. Care enervează; agasant, supărător, iritant. – Din fr. énervant.
ENERVÁNT, -Ă, enervanți, -te, adj. Care enervează; agasant, supărător, iritant. – Din fr. énervant.
ENERVÁNT, -Ă, enervanți, -te, adj. Care enervează, care irită; supărător. Cîtă vreme îi trebuie să citească ziarul desfășurat, cu foșnetul enervant al hîrtiei. C. PETRESCU, C. V. 42.
enervánt adj. m., pl. enervánți; f. enervántă; pl. enervánte
enervánt adj. m., pl. enervánți; f. sg. enervántă, pl. enervánte
ENERVÁNT adj. agasant, iritant, plicticos, plictisitor, sâcâitor, supărător. (S-a creat o situație ~.)
Enervant ≠ calmant
ENERVÁNT, -Ă adj. Supărător, iritant. [Cf. fr. énervant].
ENERVÁNT, -Ă adj. care enervează; supărător, iritant. (< fr. énervant)
ENERVÁNT ~tă (~ți, ~te) Care enervează; în stare să irite sau să enerveze; iritant; agasant; supărător. /<fr. énervant
enervant a. propriu a enerva: căldură enervantă.
*enervánt, -ă adj. (fr. énervant; lat. enérvans, -ántis). Care te enervează.
ENERVANT adj. agasant, iritant, plicticos, plictisitor, sîcîitor, supărător. (S-a creat o situație ~.)

enervant dex

Intrare: enervant
enervant adjectiv