eneolitic sns [At: DN² / P: ~ne-o~ / E: fr énéolithique] Perioada de tranziție de la neolitic la epoca bronzului, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră, de os etc. și a uneltelor și podoabelor de aramă.

ENEOLÍTIC s. n. Ultima fază a neoliticului, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră, de os etc. și a uneltelor și podoabelor de aramă. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. énéolithique.

ENEOLÍTIC s. n. Ultima fază a neoliticului, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră, de os etc. și a uneltelor și podoabelor de aramă. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. énéolithique.

eneolític (-ne-o-) s. n.

eneolític s. n. (sil. -ne-o-)

ENEOLÍTIC s.n. Epoca de tranziție de la neolitic la epoca bronzului, caracterizată prin întrebuințarea uneltelor de aramă curată. // adj. Care aparține acestei epoci. [Pron. -ne-o-. / < fr. énéolithique, cf. lat. aeneus – de aramă, gr. lithos – piatră].

ENEOLÍTIC s. n. epoca de tranziție de la neolitic la epoca bronzului, caracterizată prin unelte de aramă curată și de piatră. (< fr. énéolitique)

ENEOLÍTIC n. Ultima fază a neoliticului, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră și de os. /<fr. énéolithique

ENEO- „aramă, de aramă”. ◊ L. aeneus „de aramă” > fr. énéo- > rom. eneo-. □ ~litic (v. -litici), s. n., ultima fază a neoliticului, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră și a podoabelor de aramă.