Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru eneadă

eneadă sf [At: DN2 / P: ~ne-a~ / Pl: ~de / E: fr ennéade] (Rar) 1 Reunire de nouă lucruri asemănătoare sau de nouă persoane. 2 Ierarhie de nouă zei, simbolizând forțele universului.
ENEÁDĂ s. f. (Rar) Reunire de nouă lucruri asemănătoare sau de nouă persoane. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéade.
ENEÁDĂ s. f. (Rar) Reunire de nouă lucruri asemănătoare sau de nouă persoane. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéade.
eneádă (rar) (grup de nouă obiecte) (-ne-a-) s. f., g.-d. art. eneádei; pl. eneáde
eneádă s. f. (sil. -ne-a-), g.-d. art. eneádei; pl. eneáde
ENEÁDĂ s.f. (Ant.) Ierarhie de nouă zei, simbolizând forțele universului. ♦ (Rar) Reunire de nouă lucruri asemănătoare sau de nouă persoane. [Pron. -ne-a-. / < fr. ennéade, cf. gr. enneas].
ENEÁDĂ s. f. (ant.) ierarhie de nouă zei, simbolizând forțele universului. ◊ reunire de nouă lucruri asemănătoare sau de nouă persoane. (< fr. ennéade)

eneadă definitie

eneadă dex

Intrare: eneadă
eneadă substantiv feminin
  • silabisire: -ne-a-