eneacord sn [At: CERNE, D. M. / P: ~ne-a~ / Pl: ~uri / E: fr ennéacord] Liră cu nouă coarde folosită de vechii greci.

ENEACÓRD s. n. Liră cu nouă coarde, folosită de vechii greci. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéacorde.

ENEACÓRD s. n. Liră cu nouă coarde, folosită de vechii greci. [Pron. -ne-a-] – Din fr. ennéacorde.

eneacórd (-ne-a-) s. n.

eneacórd s. n. (sil. -ne-a-)

ENEACÓRD s.n. Liră cu nouă coarde, folosită de vechii greci. [Pron. -ne-a-. / < fr. ennéacorde, cf. gr. ennea – nouă, lat. corda – coardă].

ENEACÓRD s. n. liră cu nouă coarde, la vechii greci. (< fr. ennéacorde)