endoreic definitie

9 definiții pentru endoreic

endoreic, ~ă a [At: AGROTEHNICA, I 260 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr endoréique] (Ggf; d. suprafețe, regiuni, structuri etc.) Lipsit de scurgere.
ENDOREÍC, -Ă, endoreici, -ce, adj. (Geogr.) Lipsit de scurgere. Regiune endoreică. [Pr.: -re-ic] – Din fr. endoréique.[1]
ENDOREÍC, -Ă, endoreici, -ce, adj. (Geogr.) Lipsit de scurgere. Regiune endoreică. [Pr.: -re-ic] – Din fr. endoréique.
endoréic (-re-ic) adj. m., pl. endoréici; f. endoréică, pl. endoréice
endoréic adj. m. (sil. -re-ic), pl. endoréici; f. sg. endoréică, pl. endoréice
ENDORÉIC, -Ă adj. (Despre un bazin hidrografic, o regiune) Care nu are legături prin ape curgătoare cu marea. [Pron. -re-ic. / < fr. endoréique, cf. gr. endon – înăuntru, rhein – a curge].
ENDORÉIC, -Ă adj. (despre un bazin hidrografic, o regiune) care nu are legături prin ape curgătoare cu marea. (< fr. endoréique)
endoreic, (engl.= endorheic) fără scurgere în Oc. Planetar; de obicei, despre o zonă drenată de ape curgătoare ce nu au legătură cu rețeaua hidrografică tributară mărilor și oceanelor. Reg. e. se întâlnesc în zonele aride unde apele curgătoare se varsă în lacuri fără scurgere (ex. lacul Ciad) sau se pierd treptat, prin infiltrație sau evaporație.
ENDOREÍC, -Ă (< fr. {i}; {s} endo- + gr. rheo „a curge”) adj. (GEOGR.) Lipsit de scurgere. ◊ Regiune e. = areal în zone aride, lipsit de legături prin ape curgătoare cu Oceanul Planetar; se caracterizează printr-o rețea hidrografică slab dezvoltată (ueduri), adesea cu lacuri și mlaștini sărate.

endoreic dex

Intrare: endoreic
endoreic