endemism sn [At: ENC. ROM. II 297 / Pl: ~e / E: endemie + -ism] 1 (Blg) Proprietate a unor specii de plante sau de animale, care trăiesc într-un anumit loc, de a ocupa arii restrânse, fiind în faza de început a dezvoltării lor sau în curs de dispariție. 2 Caracterul a ceea ce este endemic (3). 3 (Lpl) Specii de plante sau de animale care se caracterizează prin endemism (1).

ENDEMÍSM s. n. (Biol.) Fenomen constând în existența unor specii, genuri, familii exclusiv pe un teritoriu determinat, relativ limitat. ♦ Caracter endemic; endemicitate. – Din fr. endémisme, engl. endemism.

ENDEMÍSM s. n. (Biol.) Particularitate a unor specii biologice de a trăi pe o anumită arie geografică. ♦ Caracter endemic; endemicitate. – Din fr. endémisme, engl. endemism.

*endemísm s. n.

endemísm s. n.

ENDEMÍSM s.n. Caracterul a ceea ce este endemic. ♦ Particularitate a unor specii, animale sau vegetale, de a viețui pe o arie restrânsă. [< fr. endémisme].

ENDEMÍSM s. n. 1. caracter endemic. 2. particularitate a unor specii animale sau vegetale de a viețui pe un areal restrâns; endemicitate. (< fr. endémisme, engl. endemism)

ENDEMÍSM ~e n. Particularitate a unor specii de animale sau de plante de a viețui numai într-un anumit loc de pe globul pământesc. /<fr. endémisme, engl. endemism