enarmonic, ~ă a [At: ANTONESCU, D. 194 / S și: enharmonic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr enharmonique] 1 (Muz) (La vechii greci; d. genuri muzicale) Caracterizat prin folosirea tetracordului compus din trei sunete. 2 (D. sunete) De aceeași înălțime, dar cu denumiri diferite. 3 (D. schimbări ale sunetelor) Care se datorează enarmoniei.

ENARMÓNIC, -Ă, enarmonici, -ce, adj. (Despre sunete) De aceeași înălțime, dar cu denumiri, notații diferite. – Din fr. enharmonique.

ENARMÓNIC, -Ă, enarmonici, -ce, adj. (Despre sunete) De aceeași înălțime, dar cu denumiri, notații diferite. – Din fr. enharmonique.

!enarmónic (e-nar-/en-ar-) adj. m., pl. enarmónici; f. enarmónică, pl. enarmónice

enarmónic adj. (sil. mf. en-) → armonic

ENARMÓNIC, -Ă adj. (Muz.; despre sunete) De aceeași înălțime, dar cu numiri diferite. [< fr. enharmonique].

ENARMÓNIC, -Ă adj. care prezintă enarmonie. (< fr. enharmonique)