enantiomorfism sn [At: MDT / P: ~ti-o~ / Pl: ~e / E: eg enantiomorphism, fr énantiomorphisme] Enantiomorfie.

ENANTIOMORFÍSM s. n. (Fiz.) Enantiomorfie. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. énantiomorphisme, engl. enantiomorphism.

ENANTIOMORFÍSM s. n. (Fiz.) Enantiomorfie. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. énantiomorphisme, engl. enantiomorphism.

enantiomorfísm (-ti-o-) s. n.

enantiomorfísm s. n. (sil. -ti-o-)

ENANTIOMORFÍSM s. (FIZ.) enantiomorfie.

ENANTIOMORFÍSM s.n. Proprietate a două entități, ale căror imagini se oglindesc reciproc, de a se suprapune între ele numai prin reflectare într-un plan extern celor două entități. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiomorphisme].

ENANTIOMORFÍSM s. n. enantiomorfie. (< fr. énantiomorphisme, engl. enantiomorphism)