emulare definitie

2 intrări

8 definiții pentru emulare

emula vi [At: F (1869), 385 / Pzi: ~lez / E: lat aemulor, -ari] (Rar) 1 A concura. 2 A rivaliza.
emulare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~lări / E: emula] (Rar) Emulație.
emulá vb., ind. prez. 1 sg. emuléz, 3 sg. și pl. emuleáză
EMULÁ vb. v. simula.
EMULÁ vb. tr. 1. a încuraja. 2. a simula funcționarea unui ordinator pe un ordinator de alt tip. (< fr. émuler)
A EMULÁ ~éz intranz. A participa la un concurs; a concura; a rivaliza. /<lat. aemulare
emulá vb. I A încuraja ◊ „Ce modele să urmărim sau să emulăm?” ◊ „22” 26/95 p. 11 (formație regresivă din emulație)
EMULÁRE s. f. (Inform.) Proprietate a unui sistem de calcul numeric de a executa programe scrise în limbajul mașină al unui alt sistem și de a obține performanțe similare în privința timpului de calcul. (după engl. emulation)

emulare dex

Intrare: emula
emula verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: emulare
emulare