emblastru sn vz emplastru

emplastron sn vz emplastru

emplastru sn [At: FRĂȚILĂ, S. I. 58/8 / V: (înv) embl~, ~ron, ~m, im~ / Pl: ~re, (înv) ~uri / E: fr emplâtre, lat emplastrum, ngr ήμπλαστρον] Preparat farmaceutic plastic, solid, care are în compoziția sa săruri de plumb, rășini, cauciuc, medicamente și care se aplică pe piele pentru izolarea rănilor sau fixarea pansamentelor Si: cataplasmă, plasture.

emplastrum sn vz emplastru

EMPLÁSTRU, emplastre, s. n. Preparat farmaceutic solid, plastic, care are în compoziția sa săruri de plumb, rășini, cauciuc, medicamente și care se aplică pe piele pentru izolarea rănilor sau fixarea pansamentelor; plasture. – Din lat. emplastrum.

EMPLÁSTRU, emplastre, s. n. Preparat farmaceutic solid, plastic, care are în compoziția sa săruri de plumb, rășini, cauciuc, medicamente și care se aplică pe piele pentru izolarea rănilor sau fixarea pansamentelor; plasture. – Din lat. emplastrum.

EMPLÁSTRU, emplastre, s. n. Medicament de uz extern, compus dintr-o pastă vîscoasă, densă, întinsă pe o bucată de pînză, care se aplică pe un loc bolnav; plasture.

emplástru s. n., art. emplástrul; pl. emplástre

emplástru s. n., art. emplástrul; pl. emplástre

EMPLÁSTRU s. v. plasture.

EMPLÁSTRU s.n. Preparat farmaceutic întins pe o bucată de pânză, care se aplică pe locul bolnav; (pop.) plasture. [După fr. emplâtre, gr. emplastron].

EMPLÁSTRU s. n. leucoplast. (< lat. emplastrum)

EMPLÁSTRU ~e n. Fâșie de pânză acoperită cu un preparat farmaceutic lipicios, care se lipește pe piele spre a feri o rană de infecție sau pentru a fixa un pansament; plasture. [Sil. em-plas-tru] /<lat. emplastrum

*emplástru m. și n., pl. e și urĭ (vgr. émplastron. V. pĭastru și plastron). Medicament cleĭos întins pe o bucată de pînză făcut ca să fie lipit pe pelea unuĭ bolnav. – Vechĭ, azĭ pop. blastru, bleastru, plastru, pleastru, blastur, bleastur, plastur, pleastur (după ngr. blástri, vsl. rus. plástyrĭ, pol. plastr, germ. pflaster). V. talion 1.

EMPLASTRU s. (FARM.) plasture, (înv.) sparadrap.