Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru empiriocriticism

empiriocriticism sn [At: DL / P: ~ri-o~ / E: rs đÁđ╝đ┐đŞĐÇđŞđżđ║ĐÇđŞĐéđŞĐćđŞđĚđ╝] Curent filozofic pozitivist ap─ârut la sf├ór╚Öitul sec. XIX, care neag─â existen╚Ťa obiectiv─â a lumii materiale ╚Öi consider─â lucrurile ca fenomene ale con╚Ötiin╚Ťei, ca simple complexe de senza╚Ťii Si: machism.
EMPIRIOCRITIC├ŹSM s. n. Form─â pozitivist─â a empirismului orientat─â spre eliminarea elementelor apriorice ╚Öi dualiste; machism. [Pr.: -ri-o-] ÔÇô Din rus. empiriokriti╚Ťizm.
EMPIRIOCRITIC├ŹSM s. n. Curent filozofic pozitivist de la sf├ór╚Öitul sec. XIX, care nega existen╚Ťa obiectiv─â a lumii materiale ╚Öi considera lucrurile ca fenomene ale con╚Ötiin╚Ťei, ca simple complexe de senza╚Ťii; machism. [Pr.: -ri-o-] ÔÇô Din rus. empiriokriti╚Ťizm.
EMPIRIOCRITIC├ŹSM s. n. Curent filozofic idealist ╚Öi reac╚Ťionar, de la sf├«r╚Öitul secolului al XIX-lea, care neag─â existen╚Ťa obiectiv─â a lumii materiale ╚Öi consider─â lucrurile ca fenomene ale con╚Ötiin╚Ťei, ca fiind complexe de senza╚Ťii. ├Än opera sa genial─â ┬źMaterialism ╚Öi empiriocriticism┬╗ Lenin a dat o lovitur─â nimicitoare empiriocriticismului. Ôľş Rolul obiectiv, rolul de clas─â al empiriocriticismului se reduce ├«n ├«ntregime la faptul c─â este in slujba fidei╚Ötilor ├«n lupta acestora ├«mpotriva materialismului ├«n general ╚Öi ├«mpotriva materialismului istoric ├«n special. LENIN, O. XIV 352.
empiriocritic├şsm (-ri-o-cri-) s. n.
empiriocritic├şsm s. n. (sil. -ri-o-cri-)
EMPIRIOCRITIC├ŹSM s. (FILOZ.) machism.
EMPIRIOCRITIC├ŹSM s.n. Curent filozofic pozitivist de la sf├ór╚Öitul sec. XIX ╚Öi ├«nceputul sec. XX, care rupea experien╚Ťa de materie ╚Öi concepea lumea ca fiind un simplu complex de senza╚Ťii, neg├ónd existen╚Ťa obiectiv─â, independent─â de subiect, a realit─â╚Ťii materiale; machism. [Pron. -ri-o-. / rus. empiriokriti╚Ťizm, cf. fr. empiriocriticisme].
EMPIRIOCRITIC├ŹSM s. n. curent filozofic pozitivist care rupea experien╚Ťa, de materie ╚Öi concepea lumea ca un simplu complex de senza╚Ťii, neg├ónd existen╚Ťa obiectiv─â a realit─â╚Ťii lumii; machism. (< rus. empiriokriti╚Ťizm)
EMPIRIOCRITIC├ŹSM n. Concep╚Ťie filozofic─â bazat─â pe critica cunoa╚Öterii. [Sil. em-pi-ri-o-cri-ti-cism] /<rus. empiriokriti╚Ťizm
EMPIRIOCRITICISM s. (FILOZ.) machism.

Empiriocriticism dex online | sinonim

Empiriocriticism definitie

Intrare: empiriocriticism
empiriocriticism substantiv neutru
  • silabisire: -ri-o-cri-