emotivitate sf [At: LM / Pl: ~tăți / E: fr émotivité] 1 Stare emotivă. 2 Impresionabilitate. 3 Sensibilitate.

EMOTIVITÁTE s. f. Faptul de a se emoționa ușor; stare emotivă; însușirea de a fi emotiv; impresionabilitate. – Din fr. émotivité.

EMOTIVITÁTE s. f. Faptul de a se emoționa ușor; stare emotivă; însușirea de a fi emotiv; impresionabilitate. – Din fr. émotivité.

EMOTIVITÁTE s. f. Faptul de a se emoționa ușor; stare emotivă; însușirea de a fi emotiv. Emotivitate exagerată.

emotivitáte s. f., g.-d. art. emotivitắții

emotivitáte s. f., g.-d. art. emotivității

EMOTIVITÁTE s. impresionabilitate, sensibilitate, simțire. (De o mare ~.)

EMOTIVITÁTE s.f. Stare emotivă; însușirea de a fi emotiv. [Cf. fr. émotivité].

EMOTIVITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi emotiv; gradul de reactivitate a cuiva la factorii emotivi. 2. reacție emotivă exagerată. (< fr. émotivité)

EMOTIVITÁTE f. Caracter emotiv. /<fr. émotivité

EMOTIVITATE s. impresionabilitate, sensibilitate, simțire. (De o mare ~.)