Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru emotivitate

emotivitate sf [At: LM / Pl: ~t─â╚Ťi / E: fr ├ęmotivit├ę] 1 Stare emotiv─â. 2 Impresionabilitate. 3 Sensibilitate.
EMOTIVIT├üTE s. f. Faptul de a se emo╚Ťiona u╚Öor; stare emotiv─â; ├«nsu╚Öirea de a fi emotiv; impresionabilitate. ÔÇô Din fr. ├ęmotivit├ę.
EMOTIVIT├üTE s. f. Faptul de a se emo╚Ťiona u╚Öor; stare emotiv─â; ├«nsu╚Öirea de a fi emotiv; impresionabilitate. ÔÇô Din fr. ├ęmotivit├ę.
EMOTIVIT├üTE s. f. Faptul de a se emo╚Ťiona u╚Öor; stare emotiv─â; ├«nsu╚Öirea de a fi emotiv. Emotivitate exagerat─â.
emotivit├íte s. f., g.-d. art. emotivitß║»╚Ťii
emotivit├íte s. f., g.-d. art. emotivit─â╚Ťii
EMOTIVIT├üTE s. impresionabilitate, sensibilitate, sim╚Ťire. (De o mare ~.)
EMOTIVIT├üTE s.f. Stare emotiv─â; ├«nsu╚Öirea de a fi emotiv. [Cf. fr. ├ęmotivit├ę].
EMOTIVIT├üTE s. f. 1. ├«nsu╚Öirea de a fi emotiv; gradul de reactivitate a cuiva la factorii emotivi. 2. reac╚Ťie emotiv─â exagerat─â. (< fr. ├ęmotivit├ę)
EMOTIVIT├üTE f. Caracter emotiv. /<fr. ├ęmotivit├ę
EMOTIVITATE s. impresionabilitate, sensibilitate, sim╚Ťire. (De o mare ~.)

Emotivitate dex online | sinonim

Emotivitate definitie

Intrare: emotivitate
emotivitate substantiv feminin