emondoar sn vz emondor

emondor sn [At: DS / V: (înv) ~oar / Pl: ~oare / E: fr émondoir] Unealtă folosită la emondaj (1).

EMONDÓR, emondoare, s. n. Unealtă folosită la emondaj. – Din fr. émondoir.

EMONDÓR, emondoare, s. n. Unealtă folosită la emondaj. – Din fr. émondoir.

emondór s. n., pl. emondoáre

emondór s. n., pl. emondoáre

EMONDÓR s.n. Unealtă folosită la emondaj. [Cf. fr. émondoir].

EMONDÓR s. n. unealtă pentru emondaj. (< fr. émondoir)