Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru eminent

eminent, ~─â a [At: STAMATI, D. / V: (├«vr) ~nint, ~ninte ain / Pl: ~n╚Ťi, ~e / E: fr ├ęminent, it eminente, lat eminens, -tis] 1 (D. oameni sau colectivit─â╚Ťi umane; pex d. ac╚Ťiunile, manifest─ârile, ├«nsu╚Öirile lor etc.) Care se distinge prin calit─â╚Ťi (intelectuale) deosebite Si: excelent, excep╚Ťional, remarcabil, superior. 2 (├Änv) Apreciere maxim─â care se d─âdea elevilor (la examene). 3 (├Ävr) Iminent.
eminint, ~─â a vz eminent
emininte ain vz eminent
EMIN├ëNT, -─é, eminen╚Ťi, -te, adj. Care se distinge prin calit─â╚Ťi (intelectuale) deosebite; excep╚Ťional, superior, remarcabil, excelent. ÔÇô Din fr. ├ęminent, lat. eminens, -ntis.
EMIN├ëNT, -─é, eminen╚Ťi, -te, adj. Care se distinge prin calit─â╚Ťi (intelectuale) deosebite; excep╚Ťional, superior, remarcabil, excelent. ÔÇô Din fr. ├ęminent, lat. eminens, -ntis.
EMIN├ëNT, -─é, eminen╚Ťi, -te, adj. Care se distinge prin calit─â╚Ťi (├«n special intelectuale) deosebite; remarcabil, excelent, excep╚Ťional. Un eminent om de ╚Ötiin╚Ť─â. Ôľş O ├«ndeamn─â s─â fie bucuroas─â de Z─âgreanu, care e un b─âiat eminent. REBREANU, R. I 207. Una din ├«nsu╚Öirile eminente ale d-lui Sadoveanu e putin╚Ťa de a spune tot ce vrea, tot ce are de spus. IBR─éILEANU, S. 5. Eminentul t├«n─âr a fost viu felicitat de membrii comisiei. CARAGIALE, O. II 142.
emin├ęnt (excep╚Ťional) adj. m., pl. emin├ęn╚Ťi; f. emin├ęnt─â, pl. emin├ęnte
emin├ęnt adj. m., pl. emin├ęn╚Ťi; f. sg. emin├ęnt─â, pl. emin├ęnte
EMINÉNT adj. ales, deosebit, distins, ilustru, remarcabil. (Un profesor ~.)
Eminent Ôëá mediocru
EMIN├ëNT, -─é adj. Excelent, excep╚Ťional, cu mari calit─â╚Ťi. [< fr. ├ęminent, it. eminente, lat. eminens ÔÇô dominant].
EMIN├ëNT, -─é adj. care se distinge prin calit─â╚Ťi deosebite; remarcabil, excelent, excep╚Ťional. (< fr. ├ęminent, lat. eminens, dominant)
EMIN├ëNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) Care se distinge prin calit─â╚Ťi (intelectuale) deosebite; excep╚Ťional; distins; deosebit. Student ~. /<fr. ├ęminent, lat. eminens, ~ntis
eminent a. care domin─â, cov├ór╚Öe╚Öte pe ceilal╚Ťi.
*emin├ęnt, -─â adj. (lat. ├ę-minens, -├ęntis, d. e-min├ęre, a fi ma─ş sus, a domina. V. iminent). Fig. Distins, superior celor-lal╚Ť─ş: elev eminent. Adv. Cu distinc╚Ťiune, pin excelen╚Ť─â: Rom├ónia e o ╚Ťar─â eminent (fals eminamente) agricol─â.
EMINENT adj. ales, deosebit, distins, ilustru, remarcabil. (Un profesor ~.)

Eminent dex online | sinonim

Eminent definitie

Intrare: eminent
eminent adjectiv
emininte
eminint