emeclâc sn vz emiclic

emeclic sn vz emiclic

emiclic sn [At: (cca 1760) IORGA, S. D. XXII, 114 / V: emeclâc, emec~, imiclâc, im~ / Pl: ~uri / E: tc yemeklyk] (Tcî) Rație (2).

EMICLÍC, emiclicuri, s. n. (Înv.) Tain, mâncare. – Tc. yemeklik.

emiclíc (emiclícuri), s. n. – Rație, porție. Tc. yemekli (Șeineanu, III, 51). Sec. XVIII, înv.