Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru emersiune

emersie sf vz emersiune
emersiune sf [At: MARIN, F. 36/3 / P: ~si-u~ / V: (├«nv) emersie / Pl: ~ni / E: fr ├ęmersion, lat emersio, -onis] 1 (Ast; ├«oc imersiune) Ie╚Öire par╚Ťial─â a unui corp ceresc din eclips─â. 2 (├Äoc imersiune) Ie╚Öire par╚Ťial─â a unui corp dintr-un lichid ├«n care a fost cufundat. 3 Stare ├«n care se g─âse╚Öte un corp plutitor cufundat par╚Ťial ├«ntr-un lichid.
EMERSI├ÜNE, emersiuni, s. f. 1. Ie╚Öire a unui corp la suprafa╚Ťa unui lichid. 2. Ie╚Öire par╚Ťial─â a unui corp ceresc din conul de umbr─â al altui corp ceresc sau din spa╚Ťiul aflat ├«n dreptul altui corp ceresc. [Pr.: -si-u-] ÔÇô Din fr. ├ęmersion, lat. emersio, -onis.
EMERSI├ÜNE, emersiuni, s. f. 1. Stare ├«n care se g─âse╚Öte un corp plutitor cufundat par╚Ťial ├«ntr-un lichid. 2. Ie╚Öire par╚Ťial─â a unui corp ceresc din conul de umbr─â al altui corp ceresc sau din spa╚Ťiul aflat ├«n dreptul altui corp ceresc. [Pr.: -si-u-] ÔÇô Din fr. ├ęmersion, lat. emersio, -onis.
EMERSI├ÜNE, emersiuni, s. f. Ie╚Öire par╚Ťial─â a unui corp dintr-un lichid ├«n care a fost cufundat.
emersiúne (ieșire) (-si-u-) s. f., g.-d. art. emersiúnii; pl. emersiúni
emersi├║ne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. emersi├║nii; pl. emersi├║ni
EMERSI├ÜNE s.f. 1. Stare a unui corp ie╚Öit dintr-un lichid. 2. Reapari╚Ťia unui astru eclipsat. [Cf. fr. ├ęmersion, it. emersione].
EMERSI├ÜNE s. f. 1. ie╚Öire par╚Ťial─â a unui corp dintr-un lichid ├«n care a fost cufundat; stare ├«n care se afl─â un asemenea corp. 2. reapari╚Ťie pe bolta cereasc─â a unui astru eclipsat. (< fr. ├ęmersion, lat. emersio)
EMERSI├ÜNE ~i f. Stare a unui corp plutitor cufundat par╚Ťial ├«ntr-un lichid. /<fr. ├ęmersion, lat. emersio, ~onis
*emersi├║ne f. (lat. e-m├ęrsio, -├│nis. V. i-mersiune). Ac╚Ťiunea de a emerge, de a ─şe╚Öi la suprafa╚Ť─â, de a ap─ârea. Astr. Apari╚Ťiunea une─ş stele.

Emersiune dex online | sinonim

Emersiune definitie

Intrare: emersiune
emersiune substantiv feminin
  • silabisire: -si-u-
emersie