emersie sf vz emersiune

emersiune sf [At: MARIN, F. 36/3 / P: ~si-u~ / V: (înv) emersie / Pl: ~ni / E: fr émersion, lat emersio, -onis] 1 (Ast; îoc imersiune) Ieșire parțială a unui corp ceresc din eclipsă. 2 (Îoc imersiune) Ieșire parțială a unui corp dintr-un lichid în care a fost cufundat. 3 Stare în care se găsește un corp plutitor cufundat parțial într-un lichid.

EMERSIÚNE, emersiuni, s. f. 1. Ieșire a unui corp la suprafața unui lichid. 2. Ieșire parțială a unui corp ceresc din conul de umbră al altui corp ceresc sau din spațiul aflat în dreptul altui corp ceresc. [Pr.: -si-u-] – Din fr. émersion, lat. emersio, -onis.

EMERSIÚNE, emersiuni, s. f. 1. Stare în care se găsește un corp plutitor cufundat parțial într-un lichid. 2. Ieșire parțială a unui corp ceresc din conul de umbră al altui corp ceresc sau din spațiul aflat în dreptul altui corp ceresc. [Pr.: -si-u-] – Din fr. émersion, lat. emersio, -onis.

EMERSIÚNE, emersiuni, s. f. Ieșire parțială a unui corp dintr-un lichid în care a fost cufundat.

emersiúne (ieșire) (-si-u-) s. f., g.-d. art. emersiúnii; pl. emersiúni

emersiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. emersiúnii; pl. emersiúni

EMERSIÚNE s.f. 1. Stare a unui corp ieșit dintr-un lichid. 2. Reapariția unui astru eclipsat. [Cf. fr. émersion, it. emersione].

EMERSIÚNE s. f. 1. ieșire parțială a unui corp dintr-un lichid în care a fost cufundat; stare în care se află un asemenea corp. 2. reapariție pe bolta cerească a unui astru eclipsat. (< fr. émersion, lat. emersio)

EMERSIÚNE ~i f. Stare a unui corp plutitor cufundat parțial într-un lichid. /<fr. émersion, lat. emersio, ~onis

*emersiúne f. (lat. e-mérsio, -ónis. V. i-mersiune). Acțiunea de a emerge, de a ĭeși la suprafață, de a apărea. Astr. Aparițiunea uneĭ stele.