embrionat, ~ă a [At: CANTEMIR, IST. 252 / P: ~bri-o~ / Pl: ~ați, ~e / E: fr embryonné] 1-2 În stare de embrion (1-2). 3-4 Care conține un embrion (1-2) Si: fecundat.

EMBRIONÁT, -Ă, embrionați, -te, adj. Cu embrion. [Pr.: -bri-o] – Din embrion.

EMBRIONÁT, -Ă, embrionați, -te, adj. Cu embrion. Icre embrionate [Pr.: -bri-o] – Din embrion.

embrionát (-bri-o-) adj. m., pl. embrionáți; f. embrionátă, pl. embrionáte

embrionát adj. m. (sil. -bri-o-), pl. embrionáți; f. sg. embrionátă, pl. embrionáte

EMBRIONÁT, -Ă adj. prevăzut cu embrion; (despre ouă, icre) a cărui fecundație este atestată de prezența unui embrion. (< lat. embryonatus, fr. embryonné)