embaticar, ~ă [At: AR (1829), 38 2/45 / Pl: ~i, ~e / E: embatic + -ar] (Grî; iuz) 1 sm Persoană care deținea o proprietate cu embatic (1) Si: embatichier (1). 2 sm Persoană care dădea o proprietate cu embatic (1) Si: embatichier (2). 3 a Care era dat cu embatic (1).

EMBATICÁR, -Ă, embaticari, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care arenda o proprietate cu embatic; titularul dreptului de embatic. – Embatic + suf. -ar.

EMBATICÁR, -Ă, embaticari, -e, s. m. și f. (În trecut) Persoană care arenda o proprietate cu embatic; titularul dreptului de embatic. – Embatic + suf. -ar.

EMBATICÁR, embaticari, s. m. (Învechit) Persoană care ține o proprietate cu embatic.

embaticár (înv.) s. m., pl. embaticári

embaticár s. m., pl. embaticári

EMBATICÁR s. (înv., în Mold.) bezmănar. (~ era titularul unui embatic.)

embaticár, -ă s. (d. embatic). Care plătește embatic.

EMBATICAR s. (înv., în Mold.) bezmănar. (~ era titularul unui embatic.)