embatic definitie

17 definiții pentru embatic

embatic sn [At: CAT. MAN. I, 579 / V: (rar) ~tichi, ~tichiu (A și: (rar) ~tichiu), ~iciu, emvatichiu, ib~, im~ / A și: ~batic / Pl: ~uri și (rar) ~ice / E: ngr εμβατιχιου] (Grî; iuz) 1 Formă de arendare a unei proprietăți pe termen foarte lung, în intervalul căruia arendașul beneficia de toate drepturile de proprietate. 2 Redevență anuală care se dădea pentru dreptul de uzufruct al unui imobil. 3 (Pex) Dobândă. 4 (Rar) Impozit. 5 Taxă anuală pe care o plăteau preoții autorității superioare bisericești pentru dreptul de exercitare a profesiunii. corectată
embatichi sn vz embatic
embatichiu sn vz embatic
embaticiu sn vz embatic
emvatichiu sn vz embatic
EMBATÍC, embaticuri, s. n. (Înv.) Formă de arendare a unei proprietăți pe termen foarte lung, în intervalul căruia arendașul beneficia de toate drepturile de proprietate. – Din ngr. embatíkion.
EMBATÍC, embaticuri, s. n. Formă de arendare a unei proprietăți pe termen foarte lung, în intervalul căruia arendașul beneficia de toate drepturile de proprietate. – Din ngr. embatíkion.
EMBATÍC, embaticuri, s. n. (Învechit, în feudalism) Formă de arendare a unei proprietăți pe timp lung, la expirarea căruia arendașul cîștiga drepturile de proprietate.
embatíc (înv.) s. n., pl. embatícuri
embatíc s. n., pl. embatícuri
EMBATÍC s. emfiteoză, (înv., în Mold.) bezmăn. (Arenda pe termen îndelungat se numea ~.)
embatíc (embatícuri), s. n. – Emfiteoză. – Mr. embatiche. Ngr. έμβατιϰόν (Gáldi 177). Sec. XVIII. – Der. embaticar, adj.; embaticar, s. m.
embatic n. arendare pe mulți ani, emfiteoză. [Gr. mod.].
embatíc n., pl. urĭ (ngr. envatikí [embatiki], bir anual). Bezmăn, enfiteuză.
EMBATIC s. emfiteoză, (înv., în Mold.) bezmăn. (Arenda pe termen îndelungat se numește ~.)
batichi Găsim la Udrescu cuvîntul batichi „arendă”, cu varianta embatic. Pare simplu de spus ca e același cu embatic, inserat în dicționarele noastre și explicat de TDRG și Ciorănescu prin gr. ἐμβατιϰόν (δίϰιον); Scriban notează gr. ἐνβατίϰι și ἐμβατιϰόν, iar DLRM, ἐμβατιϰιον, forme care explică, în ce privește finala, varianta citată de Udrescu. Dar cum a dispărut silaba inițială? Presupun că a fost confundată cu prepoziția ἐν „în”, care a fost tradusă, astfel că s-a zis în batichi în loc de embatichi.
EMBATÍC (< ngr.) s. n. (În trecut) Arendarea unui teren pe termen foarte lung, până la 99 de ani, în intervalul căruia arendașul se bucura de dreptul de posesiune deplină a terenului; emfiteoză.

embatic dex

Intrare: embatic
embatic substantiv neutru
embatichi
embatichiu
embaticiu
emvatichiu