embargo sn [At: CR (1833). / A și: (rar) ~bar~ / Pl: ~uri / E: fr embargo] 1 Reținere de către un stat a navelor comerciale sau a mărfurilor altui stat aflate pe teritoriul său (în condițiile în care a survenit un conflict între statele respective). 2 Interzicere de către un stat a importului (sau a exportului) de mărfuri într-o sau dintr-o țară, ca sancțiune pentru încălcarea unor principii de drept internațional, ca mijloc de presiune politică etc.

EMBARGÓ, embargouri, s. n. 1. Interzicere de către un stat a exportului sau importului de mărfuri ori a capitalurilor într-o sau dintr-o țară, ca sancțiune pentru încălcarea unor reguli sau principii de drept internațional sau ca mijloc de presiune politică. 2. Reținere de către un stat a navelor comerciale sau de mărfuri ale altui stat aflate pe teritoriul său (în condițiile în care a survenit un conflict între statele respective). – Din fr. embargo.[1]

EMBARGÓ, embargouri, s. n. 1. Interzicere de către un stat a exportului sau importului de mărfuri într-o sau dintr-o țară, ca sancțiune pentru încălcarea unor reguli sau principii de drept internațional sau ca mijloc de presiune politică. 2. Reținere de către un stat a navelor comerciale sau de mărfuri altui stat aflate pe teritoriul sau (în condițiile în care a survenit un conflict între statele respective). – Din fr. embargo.

EMBARGÓ, embargouri, s. n. Măsură prin care un stat interzice navelor altui stat, cu care se află în conflict, să părăsească porturile sale. ♦ Reținere a bunurilor aparținînd unui stat străin, în caz de conflict.

embargó s. n., art. embargóul; pl. embargóuri

embargó s. n., art. embargóul; pl. embargóuri

EMBARGÓ s.n. 1. Act prin care un stat interzice în caz de conflict ieșirea din porturile sale a navelor străine sau reține forțat bunurile de orice fel aparținând unui stat străin și le sechestrează. 2. Interzicerea de către un guvern a importului de mărfuri în țara respectivă sau a exportului de mărfuri, aur etc. din țara respectivă. [Pl. -uri, acc. și embárgo. / < fr., sp. embargo].

EMBARGÓ s. n. 1. interzicere, de către un guvern, a importului sau a exportului de mărfuri ori de alte valori. 2. act prin care un stat interzice, în caz de conflict, ieșirea din porturile sale a navelor străine sau reține forțat bunurile de orice fel aparținând unui stat străin, pe care le sechestrează. (< fr., sp. embargo)

EMBARGÓ ~uri n. 1) Interdicție statală asupra importului și exportului de mărfuri în/din alt stat ca sancțiune pentru încălcarea unor reguli sau drepturi internaționale sau ca mijloc de presiune politică. 2) Reținere de către un stat a navelor străine ancorate în porturile sale în caz de conflict cu statele cărora le aparțin. [Art. embargóul] /<fr. embargo

*embárgo n. (sp. embargo). Sechestrarea uneĭ corăbiĭ dușmăneștĭ în timp de răsboĭ, oprirea eĭ de a pleca.