Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru embargo

embargo sn [At: CR (1833). / A ╚Öi: (rar) ~bar~ / Pl: ~uri / E: fr embargo] 1 Re╚Ťinere de c─âtre un stat a navelor comerciale sau a m─ârfurilor altui stat aflate pe teritoriul s─âu (├«n condi╚Ťiile ├«n care a survenit un conflict ├«ntre statele respective). 2 Interzicere de c─âtre un stat a importului (sau a exportului) de m─ârfuri ├«ntr-o sau dintr-o ╚Ťar─â, ca sanc╚Ťiune pentru ├«nc─âlcarea unor principii de drept interna╚Ťional, ca mijloc de presiune politic─â etc.
EMBARG├ô, embargouri, s. n. 1. Interzicere de c─âtre un stat a exportului sau importului de m─ârfuri ori a capitalurilor ├«ntr-o sau dintr-o ╚Ťar─â, ca sanc╚Ťiune pentru ├«nc─âlcarea unor reguli sau principii de drept interna╚Ťional sau ca mijloc de presiune politic─â. 2. Re╚Ťinere de c─âtre un stat a navelor comerciale sau de m─ârfuri ale altui stat aflate pe teritoriul s─âu (├«n condi╚Ťiile ├«n care a survenit un conflict ├«ntre statele respective). ÔÇô Din fr. embargo.[1]
EMBARG├ô, embargouri, s. n. 1. Interzicere de c─âtre un stat a exportului sau importului de m─ârfuri ├«ntr-o sau dintr-o ╚Ťar─â, ca sanc╚Ťiune pentru ├«nc─âlcarea unor reguli sau principii de drept interna╚Ťional sau ca mijloc de presiune politic─â. 2. Re╚Ťinere de c─âtre un stat a navelor comerciale sau de m─ârfuri altui stat aflate pe teritoriul sau (├«n condi╚Ťiile ├«n care a survenit un conflict ├«ntre statele respective). ÔÇô Din fr. embargo.
EMBARG├ô, embargouri, s. n. M─âsur─â prin care un stat interzice navelor altui stat, cu care se afl─â ├«n conflict, s─â p─âr─âseasc─â porturile sale. ÔÖŽ Re╚Ťinere a bunurilor apar╚Ťin├«nd unui stat str─âin, ├«n caz de conflict.
embarg├│ s. n., art. embarg├│ul; pl. embarg├│uri
embarg├│ s. n., art. embarg├│ul; pl. embarg├│uri
EMBARG├ô s.n. 1. Act prin care un stat interzice ├«n caz de conflict ie╚Öirea din porturile sale a navelor str─âine sau re╚Ťine for╚Ťat bunurile de orice fel apar╚Ťin├ónd unui stat str─âin ╚Öi le sechestreaz─â. 2. Interzicerea de c─âtre un guvern a importului de m─ârfuri ├«n ╚Ťara respectiv─â sau a exportului de m─ârfuri, aur etc. din ╚Ťara respectiv─â. [Pl. -uri, acc. ╚Öi emb├írgo. / < fr., sp. embargo].
EMBARG├ô s. n. 1. interzicere, de c─âtre un guvern, a importului sau a exportului de m─ârfuri ori de alte valori. 2. act prin care un stat interzice, ├«n caz de conflict, ie╚Öirea din porturile sale a navelor str─âine sau re╚Ťine for╚Ťat bunurile de orice fel apar╚Ťin├ónd unui stat str─âin, pe care le sechestreaz─â. (< fr., sp. embargo)
EMBARG├ô ~uri n. 1) Interdic╚Ťie statal─â asupra importului ╚Öi exportului de m─ârfuri ├«n/din alt stat ca sanc╚Ťiune pentru ├«nc─âlcarea unor reguli sau drepturi interna╚Ťionale sau ca mijloc de presiune politic─â. 2) Re╚Ťinere de c─âtre un stat a navelor str─âine ancorate ├«n porturile sale ├«n caz de conflict cu statele c─ârora le apar╚Ťin. [Art. embarg├│ul] /<fr. embargo
*emb├írgo n. (sp. embargo). Sechestrarea une─ş cor─âbi─ş du╚Öm─âne╚Öt─ş ├«n timp de r─âsbo─ş, oprirea e─ş de a pleca.

Embargo dex online | sinonim

Embargo definitie

Intrare: embargo
embargo substantiv neutru