emancipator, ~oare [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~i, ~oare / E: emancipa + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care emancipează (14). 3 a (D. legi) Care certifică emanciparea (8). 4-5 a Care emancipează (7-8).

emancipatór adj. m., pl. emancipatóri; f. sg. și pl. emancipatoáre

EMANCIPATÓR, -OÁRE adj. care emancipează; emancipativ. (< fr. emancipateur, lat. emancipator)