Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru emancipare

emancipa [At: M. COSTIN, ap. LET2 III, 505 / Pzi: ~pez ╚Öi (├«nv) emancip / E: fr ├ęmanciper, lat emancipare] 1-2 vtr A face s─â ias─â (sau a ie╚Öi) de sub ocupa╚Ťie militar─â sau str─âin─â. 3-4 vrt A(-╚Öi) c├ó╚Ötiga (sau a face s─â-╚Öi c├ó╚Ötige) independen╚Ťa Si: a (se) elibera. 5-6 vtr (Fig) A face s─â ias─â (sau a ie╚Öi) de sub o domina╚Ťie Si: a (se) elibera. 7-8 vrt (Spc) A (se) moderniza desprinz├óndu-se de obiceiurile vechi. 9-10 vtr (Jur; d. minori) A (se) scoate de sub autoritatea p─ârinteasc─â (sau a tutorelui), primind astfel, ├«nainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. 11 vt (Jur) A da unui minor dreptul de a-╚Öi administra ╚Öi de a dispune singur de averea sa. 12-13 vtr (D. femei) A (se) scoate din starea de dependen╚Ť─â ╚Öi acordarea, prin lege, de drepturi sociale, economice ╚Öi politice egale cu ale b─ârbatului. 14 vt (C.i. persoane apar╚Ťin├ónd unei clase sociale) A legifera revenirea la starea de om liber. 15 vr (D. adolescen╚Ťi) A-╚Öi lua unele libert─â╚Ťi nepotrivite pentru v├órsta lor. 16 vr (Pex) A dep─â╚Öi limitele bunei cuviin╚Ťe. corectat─â
emancipare sf [At: CODRESCU, C. I. 48/36 / Pl: ~p─âri / E: emancipa] 1 Ie╚Öire de sub ocupa╚Ťia militar─â sau str─âin─â Si: emancipat1 (1), emancipa╚Ťie (1). 2 C├ó╚Ötigare a independen╚Ťei Si: emancipat1 (2), emancipa╚Ťie (2). 3 (Fig) Ie╚Öire de sub domina╚Ťie Si: emancipat1 (3), emancipa╚Ťie (3). 4 Modernizare prin desprinderea de obiceiurile vechi Si: emancipat1 (4), emancipa╚Ťie (4). 5 (Jur) Ie╚Öire a unui minor de sub autoritatea p─ârinteasc─â (sau a tutorelui) prin intermediul unui act juridic, ca urmare a c─âs─âtoriei Si: emancipat1 (5), emancipa╚Ťie (5). 6 (Ccr) Act prin care minorul este scos de sub autoritatea p─ârinteasc─â (sau de sub tutel─â) Si: emancipat1 (6), emancipa╚Ťie (6). 7 (Jur) Acordare unui minor a dreptului de a-╚Öi administra ╚Öi de a dispune singur de averea sa Si: emancipat1 (7), emancipa╚Ťie (7). 8 Scoatere a femeii, prin lege, din starea de dependen╚Ť─â social─â, economic─â ╚Öi politic─â (╚Öi acordarea de drepturi sociale, economice, politice egale cu ale b─ârbatului) Si: emancipat1 (8), emancipa╚Ťie (8). 9 (Spc; d. femei) Ob╚Ťinere a unui venit care s─â asigure independen╚Ťa (economic─â) Si: emancipat1 (9), emancipa╚Ťie (9). 10 (├Änv) Scoatere, prin lege, din starea de sclavie, robie sau iob─âgie a unor colectivit─â╚Ťi umane, clase sociale etc. Si: dezrobire, eliberare, emancipat1 (10), emancipa╚Ťie (10). 11 (Jur; ├«la) De ~ Care emancipeaz─â (9). 12 Acordare de drepturi sociale, economice ╚Öi politice unei categorii sociale Si: emancipat1 (12), emancipa╚Ťie (12). 13 Luare de c─âtre un adolescent a unor libert─â╚Ťi nepotrivite pentru v├órsta lui Si: emancipat1 (13), emancipa╚Ťie (13). 14 (Pex) Dep─â╚Öire a limitelor bunei cuviin╚Ťe Si: emancipat1 (14), emancipa╚Ťie (14).
EMANCIP├ü, emancipez, vb. I. 1. Refl. ╚Öi tranz. A(-╚Öi) c├ó╚Ötiga sau a face s─â-╚Öi c├ó╚Ötige independen╚Ťa; a (se) elibera (1). ÔÖŽ Refl. (Despre copii ╚Öi adolescen╚Ťi) A se elibera de prejudec─â╚Ťi, constr├óngeri, conven╚Ťii sociale etc. 2. Tranz. (├Än unele state) A scoate un minor de sub tutela p─ârinteasc─â sau a tutorelui ╚Öi a-i acorda, ├«nainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. ÔÇô Din fr. ├ęmanciper, lat. emancipare.
EMANCIP├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) emancipa ╚Öi rezultatul ei, emancipa╚Ťie. ÔÇô V. emancipa.
EMANCIP├ü, emancipez, vb. I. 1. Refl. ╚Öi tranz. A(-╚Öi) c├ó╚Ötiga sau a face s─â-╚Öi c├ó╚Ötige independen╚Ťa; a (se) elibera (1). ÔÖŽ Refl. (Despre copii ╚Öi adolescen╚Ťi) A-╚Öi lua unele libert─â╚Ťi nepotrivite cu v├órsta lui, a avea purt─âri libertine. 2. Tranz. (├Än trecut) A scoate un minor de sub tutela p─ârinteasc─â sau a tutorelui ╚Öi a-i acorda, ├«nainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. ÔÇô Din fr. ├ęmanciper, lat. emancipare.
EMANCIP├üRE, emancip─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) emancipa ╚Öi rezultatul ei, emancipa╚Ťie. ÔÇô V. emancipa.
EMANCIP├ü, emancipez, vb. I. 1. Refl. A se desprinde, a se elibera, a nu mai depinde (de ceva sau de cineva), a-╚Öi c├«╚Ötiga independen╚Ťa; a se elibera din iob─âgie, din ╚Öerbie. Iorgu se emancipase de frate-s─âu Costache ╚Öi locuia singur. CARAGIALE, O. III 12. ÔŚŐ Tranz. Le v├«nduse c├«teva sute de pogoane de p─âm├«nt... din dorin╚Ťa de a-i emancipa ╚Öi ├«n acela╚Öi timp de-a se emancipa ╚Öi el de d├«n╚Öii. REBREANU, R. I 54. S─â emancipeze dar poezia pe femeie. BOLLIAC, O. 44. ÔÖŽ (Despre copii ╚Öi adolescen╚Ťi) A-╚Öi lua unele libert─â╚Ťi nepotrivite pentru v├«rsta sa. 2. Tranz. (Jur.; ├«nvechit) A scoate un minor de sub tutela p─ârinteasc─â sau a tutorelui ╚Öi a-i acorda o parte din drepturile unui major, ├«nainte de a ajunge la majorat.
EMANCIP├üRE, emancip─âri, s. f. 1. Eliberare, punere sau ajungere ├«n stare de independen╚Ť─â; eliberare din iob─âgie, din ╚Öerbie. ├Äntoarcerea lui [Tolstoi] ├«n patrie a avut loc tocmai c├«nd se produce emanciparea servilor. SADOVEANU, E. 230. 2. (Jur.; ├«nvechit) Scoaterea unui minor de sub autoritatea p─ârinteasc─â sau a tutorelui ├«nainte de majorat.
emancipá (a ~) vb., ind. prez. 3 emancipeáză
emancipáre s. f., g.-d. art. emancipắrii
emancip├í vb., ind. prez. 1 sg. emancip├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. emancipe├íz─â
emancipáre s. f., g.-d. art. emancipării
EMANCIPÁ vb. v. dezrobi.
EMANCIPÁRE s. v. dezrobire.
EMANCIP├ü vb. I. 1. tr. (Jur.) A da unui minor dreptul de a-╚Öi administra ╚Öi de a dispune de averea sa. ÔÖŽ (Ant.) A elibera un fiu din puterea p─ârintelui sau un sclav de st─âp├ónul s─âu. 2. (Fig.) A da libertatea, a elibera de sub o domina╚Ťie, de sub puterea cuiva. 3. refl. A-╚Öi c├ó╚Ötiga, a-╚Öi dob├óndi libertatea, independen╚Ťa. ÔÖŽ A-╚Öi lua libertatea de a face anumite lucruri nepotrivite cu v├órsta sa, a avea purt─âri libertine. [P.i. 3,6 -peaz─â. / < fr. ├ęmanciper, it., lat. emancipare].
EMANCIP├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) emancipa ╚Öi rezultatul ei; emancipa╚Ťie. [< emancipa].
EMANCIP├ü vb. 1. tr. a scoate de sub tutel─â, de sub o domina╚Ťie. II. tr., refl. a-╚Öi c├ó╚Ötiga, a face s─â-╚Öi c├ó╚Ötige independen╚Ťa; a (se) elibera de sub o domina╚Ťie. III. refl. a se elibera de constr├óngeri; (fam.; despre copii ╚Öi adolescen╚Ťi) a-╚Öi permite libert─â╚Ťi nepotrivite cu v├órsta sa. (< fr. ├ęmanciper, lat. emancipare)
A EMANCIP├ü ~├ęz tranz. 1) (persoane) A face s─â se emancipeze. 2) A scoate de sub tutel─â, av├ónd dreptul de a dispune de bunurile sale ├«nainte de majorat. /<fr. ├ęmanciper, lat. emancipare
A SE EMANCIP├ü ~├ęz intranz. 1) A deveni independent, eliber├óndu-se de conven╚Ťiile morale ╚Öi sociale. 2) (despre minori) A se comporta prea liber pentru v├órsta pe care o are; a avea purt─âri libertine. /<fr. ├ęmanciper, lat. emancipare
emancip├á v. 1. a pune pe un minor ├«n afar─â de tutel─â: minorul se emancipeaz─â prin c─âs─âtorie; 2. a libera din robie; 3. a ie╚Öi din marginile datoriei sau buneicuviin╚Ťe.
emancipare f. 1. Jur. ac╚Ťiunea de a emancipa pe un minor; 2. starea minorului emancipat; 3. desrobire: emanciparea ╚Üiganilor; fig. emanciparea spiritului na╚Ťional; 4. acordarea drepturilor politice: emanciparea Evreilor, emanciparea femeilor.
*emancipa╚Ťi├║ne f. (lat. emancip├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a emancipa. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ob. -├íre.
*emancip├ęz v. tr. (lat. e-m├íncipo, -├íre, d. manus, m├«n─â, ╚Öi c├ípere, a lua. V. ├«ncap, magope╚Ť). Scot de supt tutel─â, de supt puterea p─ârinteasc─â, din robie: a emancipa un minor, un rob. Liberez de vre-o pedic─â: ╚Ötiin╚Ťa te emancipeaz─â de prejudici─ş. V. refl. ├Äm─ş ─şa┼ş mult─â libertate.
EMANCIPA vb. a (se) dezrobi, a (se) elibera, a (se) libera, (├«nv. ╚Öi pop.) a (se) m├«ntui, (pop.) a (se) slobozi, (├«nv.) a (se) volnici, (fig.) a (se) desc─âtu╚Öa. (I-a ~ pe ╚Ť─âranii dependen╚Ťi.)
EMANCIPARE s. dezrobire, eliberare, emancipa╚Ťie, liberare, (├«nv. si pop.) m├«ntuire, (pop.) slobozire, (├«nv. ╚Öi reg.) slobozenie, (├«nv.) slobozie, (fig.) desc─âtu╚Öare. (~ ╚Ťiganilor.)

Emancipare dex online | sinonim

Emancipare definitie

Intrare: emancipa
emancipa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: emancipare
emancipare substantiv feminin