emanatór s. n., pl. emanatoáre

EMANATÓR s. n. aparat care produce volatilizarea unor substanțe. (< fr. émanateur)

emanatór s. n. Aparat care emană, cu ajutorul unor pastile, mirosuri ce îndepărtează insectele din apartament ◊ „Noutăți la «Metalica» Oradea: emanatorul electric împotriva țânțarilor și muștelor [...]” R.l. 9 X 84 p. 4 (din emana + -tor)