emac sm vz iamac

emac sm vz iamac

IAMÁC s. v. ajutor, asistență, ocrotire, protecție, sprijin.

iamác (iamáci) s. m. – 1. Recrut, răcan. – 2. Aghiotant. Tc. yamak (Șeineanu, III, 66). Sec. XVIII, înv.

iamac m. od. ajutor de boierinaș, logotețel al Divanului: iamacii cei cu ișlice în patru colțuri FIL. [Turc. IAMAK, adjunct].

emác, V. ĭamac.

ĭamác m. (turc. ĭamak). Vechĭ. Recrut. Copist, ajutor de logofăt. – Și ĭemac (est).

iamac s. v. AJUTOR. ASISTENȚĂ. OCROTIRE. PROTECȚIE. SPRIJIN.