eluda [At: GHICA, ap. CADE / V: (înv) elude / Pzi: ~dez / E: fr éluder, lat eludere] 1-2 vtr A evita sau a ignora intenționat. 3 vt A devia. 4 vt A zădărnici.

eludat², ~ă a [At: PONTBRIANT, D: / Pl: ~ați, ~e / E: eluda] 1-2 Care este evitat sau ignorat intenționat. 3 Deviat². 4 Zădărnicit².

eludat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: eluda] (Rar) 1-2 Eludare (1-2). 3 Deviere. 4 Zădărnicire.

elude vt vz eluda

ELUDÁ, eludez, vb. I. Tranz. A ocoli, a evita, a ignora intenționat. – Din fr. éluder, lat. eludere.

ELUDÁ, eludez, vb. I. Tranz. A ocoli, a evita, a ignora intenționat. – Din fr. éluder, lat. eludere.

ELUDÁ, eludez, vb. I. Tranz. A ocoli, a evita intenționat, a ignora în mod voit, a trece sub tăcere. A eluda o dispoziție administrativă. ◊ Refl. pas. Legea s-a eludat și licitațiunea a fost făcută numai de formă. I. IONESCU, D. 27.

eludá (a ~) (a ocoli, a evita) vb., ind. prez. 3 eludeáză

eludá vb., ind. prez. 1 sg. eludéz, 3 sg. și pl. eludeáză

ELUDÁ vb. a evita, a ocoli. (A ~ aplicarea legii.)

ELUDÁ vb. I. tr. A evita, a ocoli voit și stângaci; a ascunde. [P.i. 3,6 -dează. / < fr. éluder, it., lat. eludere].

ELUDÁ vb. tr. a ocoli, a evita intenționat, a ignora în mod voit. (< fr. éluder, lat. eludere)

A ELUDÁ ~éz tranz. (persoane, discuții etc.) A trece în mod conștient cu vederea; a înconjura în mod intenționat, ferindu-se; a evita; a ocoli. ~ o discuție. /<fr. éluder, lat. eludere

eludà v. a evita cu dibăcie: a eluda un ordin.

*eludéz v. tr. (fr. éluder, d. lat. e-ludo, -lúdere, d. ludus, joc, școală. V. a- și i-luziune, pre-ludez). Dejoc, zădărnicesc, evit cu pricepere.

ELUDA vb. a evita, a ocoli. (A ~ aplicarea legii.)