elucida vt [At: CARAGIALE, O. VII, 168 / Pzi: ~dez / E: fr élucider, lat elucidare] 1 (C.i. idei) A explica. 2 (C.i. probleme) A rezolva. 3 (C.i. situații) A lămuri. 4 (C.i. dileme) A clarifica.

ELUCIDÁ, elucidez, vb. I. Tranz. A clarifica, a desluși, a limpezi, a lămuri o problemă până atunci confuză. – Din fr. élucider, lat. elucidare.

ELUCIDÁ, elucidez, vb. I. Tranz. A clarifica, a desluși, a limpezi, a lămuri o problemă până atunci confuză. – Din fr. élucider, lat. elucidare.

ELUCIDÁ, elucidez, vb. I. Tranz. A clarifica, a desluși, a limpezi, a lămuri. Aș dori să elucidăm împreună cîteva cestiuni prealabile. CARAGIALE, O. VII 168. ◊ Refl. pas. Documente istorice prin care se elucidează și se dovedesc relațiunile țărilor romîne. ODOBESCU, S. I 336.

elucidá (a ~) vb., ind. prez. 3 elucideáză

elucidá vb., ind. prez. 1 sg. elucidéz, 3 sg. și pl. elucideáză

ELUCIDÁ vb. v. lămuri.

ELUCIDÁ vb. I. tr. A clarifica, a limpezi, a lămuri, a desluși. [< it. elucidare, fr. élucider, cf. lat. lucidus – clar, lămurit].

ELUCIDÁ vb. tr. a clarifica, a limpezi, a lămuri o problemă. (< fr. élucider, lat. lucidare)

A ELUCIDÁ ~éz tranz. (probleme, chestiuni, situații confuze) A face să devină clar; a clarifica; a lămuri; a limpezi; a desluși. /<fr. élucider, lat. elucidare

elucidà v. a face lucid sau deslușit: a elucida o chestiune.

*elucidéz v. tr. (lat. e-lúcido, -áre, d. lúcidus, lucid). Lămuresc, clarific: a elucida o chestiune.

ELUCIDA vb. a (se) clarifica, a (se) descurca, a (se) desluși, a (se) explica, a (se) lămuri, a (se) limpezi, a (se) preciza, (înv.) a (se) pliroforisi, a (se) răspica, a (se) sfeti, (fig.) a (se) descîlci, a (se) lumina. (Problema a fost ~.)