Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru elogiu

elogion sn vz elogiu
elogiu sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (├«vr) ~ion / P: ~giu / Pl: ~ogii ╚Öi (├«nv) ~uri, ~ie / E: fr ├ęloge, it elogio, lat elogium] 1 Laud─â. 2 Elogiere (1). 3 Sl─âvire. 4 Discurs de laud─â la adresa cuiva Si: (├«vr) encomion. 5 Laud─â exagerat─â Si: apologie, panegiric. 6 Apreciere favorabil─â a unui fapt. 7-10 (├Äljv) Cu ~ii Elogios (1-4).
EL├ôGIU, elogii, s. n. Discurs prin care este pream─ârit cineva; laud─â deosebit─â adus─â cuiva, apreciere foarte favorabil─â. ÔÇô Din fr. ├ęloge, it. elogio.
EL├ôGIU, elogii, s. n. Discurs prin care este pream─ârit cineva; laud─â deosebit─â adus─â cuiva, apreciere foarte favorabil─â. ÔÇô Din fr. ├ęloge, it. elogio.
EL├ôGIU, elogii, s. n. Laud─â deosebit─â, apreciere foarte favorabil─â la adresa unei persoane, unei realiz─âri etc. E o frumuse╚Ťe plin─â de armonie ╚Öi str─âlucire, p─âr├«nd un elogiu superb al fiin╚Ťei umane. BOGZA, C. O. 280. Accept cu senin─âtate toate elogiile. C. PETRESCU, C. V. 25. ÔŚŐ Expr. A aduce elog├şi sau a face elogiul unei persoane sau al unui lucru = a elogia. ╚Üi-am f─âcut elogiul... biruin╚Ťelor ╚Ötiin╚Ťifice ale omului. GALACTION, O. I 227. ÔÇô Pronun╚Ťat: -giu.
el├│giu [giu pron. giu] s. n., art. el├│giul; pl. el├│gii, art. el├│giile (-gi-i-)
el├│giu s. n. [-giu pron. -g─şu], art. el├│giul; pl. el├│gii, art. el├│giile (sil. -gi-i-)
ELÓGIU s. v. glorie.
Elogiu Ôëá hul─â, ponegreal─â
EL├ôGIU s.n. Discurs, cuv├óntare prin care este l─âudat cineva; laud─â deosebit─â adus─â cuiva, pream─ârire. [Pron. -giu. / < lat. elogium ÔÇô scurt─â inscrip╚Ťie pe statui, pe morminte, cf. it. elogio, fr. ├ęloge].
ELÓGIU s. n. discurs prin care este lăudat cineva sau ceva; laudă deosebită adusă cuiva. (< lat. elogium, it. elogio)
EL├ôGIU ~i n. 1) Discurs prin care este l─âudat cineva sau ceva. 2) fig. Laud─â (exagerat─â) adus─â cuiva; prosl─âvire ne├«ntemeiat─â; panegiric; ditiramb. /<fr. ├ęloge, lat. elogium
elogiu n. 1. discurs în lauda cuiva; 2. laudă, panegiric.
*el├│giu n. (fr. ├ęloge, it. el├│gio, mlat. eul├│gium, vgr. eulog├şa, laud─â, binecuv├«ntare, confundat cu lat el├│gium, epitaf, not─â, senten╚Ť─â, deciziune, sumar, d. vgr. elege├«on, epitaf. V. elegie). Laud─â. Panegiric.
ELOGIU s. cinste, cinstire, glorie, laud─â, m─ârire, omagiu, pream─ârire, preasl─âvire, prosl─âvire, slav─â, sl─âvire, (├«nv.) m─ârie, pohfal─â, pohvalenie. (Aduce╚Ťi ~ eroilor patriei.)

Elogiu dex online | sinonim

Elogiu definitie

Intrare: elogiu
elogiu substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: -giu pr. -g─şu
elogion