Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru elogiere

elogia vt [At: TEODOREANU, M. II, 361 / P: ~gi-a / Pzi: ~iez / E: fr ├ęlogier] 1 A aduce laude. 2 A sl─âvi.
elogiere sf [At: CONTEMP., S. II, 1953 nr. 330, 5/4 / P: ~gi-e~ / Pl: ~ri / E: elogia] 1 Aducere de laude Si: elogiat1 (1), elogiu (2). 2 Sl─âvire.
ELOGI├ü, elogiez, vb. I. Tranz. A aduce elogii, a l─âuda (├«n cuvinte entuziaste), a pream─âri. [Pr.: -gi-a] ÔÇô Din fr. ├ęlogier.
ELOGI├ëRE, elogieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a elogia ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: -gi-e-] ÔÇô V. elogia.
ELOGI├ü, elogiez, vb. I. Tranz. A aduce elogii, a l─âuda (├«n cuvinte entuziaste), a pream─âri. [Pr.: -gi-a] ÔÇô Din fr. ├ęlogier.
ELOGI├ëRE, elogieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a elogia ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: -gi-e-] ÔÇô V. elogia.
ELOGI├ü, elogiez, vb. I. Tranz. A aduce laude, a vorbi bine despre calit─â╚Ťile sau meritele cuiva; a l─âuda, a pream─âri. ÔÇô Pronun╚Ťat: -gi-a.
ELOGI├ëRE, elogieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a elogia; laud─â, pream─ârire. Elogierea unui premiat. ÔÇô Pronun╚Ťat: -gi-e-.
elogi├í (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 elogi├íz─â, 1 pl. elogi├ęm (-gi-em); conj. prez. 3 s─â elogi├ęze; ger. elogi├şnd (-gi-ind)
elogi├ęre (-gi-e-) s. f., g.-d. art. elogi├ęrii; pl. elogi├ęri
elogi├í vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. elogi├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. elogi├íz─â, 1 pl. elogi├ęm (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. elogi├ęze; ger. elogi├şnd (sil. -gi-ind)
elogi├ęre s. f. (sil. -gi-e-), g.-d. art. elogi├ęrii; pl. elogi├ęri
ELOGIÁ vb. v. glorifica.
ELOGIÉRE s. v. glorificare.
A elogia Ôëá a b├órfi, a def─âima, a denigra, a ponegri
Elogiere Ôëá b├órfire, def─âimare
ELOGI├ü vb. I. tr. A l─âuda, a aduce elogii, a pream─âri. [Pron. -gi-a, p.i. 3,6 -iaz─â, ger. -iind. / < it. elogiare, fr. ├ęlogier].
ELOGI├ëRE s.f. Ac╚Ťiunea de a elogia ╚Öi (rar) rezultatul ei. [< elogia].
ELOGI├ü vb. tr. a aduce elogii. (< fr. ├ęlogier, it. elogiare)
A ELOGI├ü ~ ├ęz tranz. A trata cu elogii; a ridica ├«n slav─â; a sl─âvi; a c├ónta; a glorifica; a exalta. [Sil. -gi-a] /<fr. ├ęlogier
ELOGIA vb. a cinsti, a c├«nta, a glorifica a l─âuda, a m─âri, a omagia, a pream─âri, a preasl─âvi, a prosl─âvi, a sl─âvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (├«nv.) a f─âli, a pohf─âli, a preac├«nta, a prea├«n─âl╚Ťa, a preal─âuda, a prear─âdica, a ridica, a slavoslovi. (S─â-i ~ pe eroii patriei.)
ELOGIERE s. glorificare, lăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudare, preaslăvie, sărbătorire. (~ unui erou.)

Elogiere dex online | sinonim

Elogiere definitie

Intrare: elogia
elogia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -gi-a
Intrare: elogiere
elogiere substantiv feminin
  • silabisire: -gi-e-