Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru elocu╚Ťiune

elocuciune sf vz elocu╚Ťiune
elocu╚Ťiune sf [At: MARCOVICI, R. 137/19 / V: ~cu╚Ťie, (├«vr) ~uciune / P: ~╚Ťi-u~ / Pl: ~ni / E: fr ├ęlocution, it elocuzione, lat elocutio, -onis] (Liv) 1 Parte a retoricii care se ocup─â cu problemele de stil. 2 Alegere ╚Öi ordonare a cuvintelor ├«ntr-un discurs (├«n scopul ob╚Ťinerii unei exprim─âri artistice). 3 Mod de a exprima g├óndirea prin cuvinte.
ELOCU╚ÜI├ÜNE, elocu╚Ťiuni, s. f. 1. Mod de a exprima g├óndirea prin cuvinte. ÔÖŽ Alegerea ╚Öi a╚Öezarea cuvintelor ├«ntr-un discurs. 2. Parte a retoricii care trateaz─â despre stilul unui discurs. [Pr.: -╚Ťi-u-] ÔÇô Din fr. ├ęlocution, lat. elocutio, -onis.
ELOCU╚ÜI├ÜNE, elocu╚Ťiuni, s. f. 1. Mod de a exprima g├óndirea prin cuvinte. ÔÖŽ Alegerea ╚Öi a╚Öezarea cuvintelor ├«ntr-un discurs. 2. Parte a retoricii care trateaz─â despre stilul unui discurs. [Pr.: -╚Ťi-u-] ÔÇô Din fr. ├ęlocution, lat. elocutio, -onis.
ELOCU╚ÜI├ÜNE, elocu╚Ťiuni, s. f. 1. Mod de a exprima g├«ndirea prin cuvinte; stil. ÔÖŽ Alegerea ╚Öi a╚Öezarea cuvintelor ├«ntr-un discurs, pentru o exprimare artistic─â. 2. Parte a retoricii care trateaz─â despre stil.
elocu╚Ťi├║ne (mod de exprimare, parte a retoricii) (-╚Ťi-u-) s. f., g.-d. art. elocu╚Ťi├║nii; pl. elocu╚Ťi├║ni
elocu╚Ťi├║ne (mod de a exprima g├óndirea prin cuvinte) s. f. (sil. -╚Ťi-u-), g.-d. art. elocu╚Ťi├║nii; pl. elocu╚Ťi├║ni
ELOCU╚ÜI├ÜNE s.f. 1. Fel de exprimare a ideilor, a g├óndurilor. ÔÖŽ (Ret.) Alegerea ╚Öi dispunerea cuvintelor ├«ntr-un discurs. 2. Parte a retoricii care trateaz─â problemele de stil. [Pron. -╚Ťi-u-. / cf. lat. elocutio, fr. ├ęlocution].
ELOCU╚ÜI├ÜNE s. f. 1. fel de exprimare a ideilor, a g├óndurilor. ÔŚŐ alegerea ╚Öi dispunerea cuvintelor ├«ntr-un discurs. 2. parte a retoricii care trateaz─â problemele de stil. (< fr. ├ęlocution, lat. elocutio)
ELOCU╚ÜI├ÜNE ~i f. 1) Mod de exprimare a g├óndurilor (a ideilor) prin cuvinte. 2) Parte a retoricii care trateaz─â probleme de stil. /<fr. ├ęlocution, lat. elocutio, ~onis
elocu╚Ťi(un)e f. 1. mod de a se exprima: elocu╚Ťiune u╚Öoar─â; 2. partea retoricei ce trateaz─â despre alegerea ╚Öi a╚Öezarea cuvintelor.
*elocu╚Ťi├║ne f. (lat. eloc├║tio, -├│nis). Modu de a te exprima: elocu╚Ťiune u╚Öoar─â. Acea parte a retorici─ş care con╚Ťine regulele stilulu─ş.

Elocu╚Ťiune dex online | sinonim

Elocu╚Ťiune definitie

Intrare: elocu╚Ťiune
elocu╚Ťiune substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-u-
elocuciune