Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 580230:

*elocŭénță f., pl. e (lat. eloquentia). Arta, talentu de a vorbi bine, de a emoționa, de a convinge. Fig. Putere de a convinge: elocŭența cifrelor. – Fals -cvență, -cínță.

Elocență dex online | sinonim

Elocență definitie