eliseic, ~ă a vz elizeic

elizeic, ~ă a [At: DLR / V: ~ise~ / P: ~e-ic / Pl: ~ici, ~ice / E: eliseu + -ic] 1-3 Elizean (1-3). 4 (Înv; îs) Câmpiile ~ice Elizeu (1).

elizéic adj. m. (sil. -ze-ic), pl. elizéici; f. sg. elizéică, pl. elizéice

ELIZÉIC, -Ă adj. (Liv.) Plin de încântare, paradiziac; ceresc. [Cf. germ. elysäisch].

ELIZÉIC, -Ă adj. plin de încântare, paradiziac. (< germ. elysäisch)