elenist, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (rar) elin~, (îvr) elimist, he~ smf, a / Pl: ~iști, ~e / E: fr helléniste] 1-2 smf (rar) a (Persoană) specializat(ă) în studiul limbii și al civilizației elene (6-7). 3 a (Rar; îs) Epoca elin~ Epoca elenistică (1).

elimist, ~ă smf, a vz elenist

elinist, ~ă smf, a vz elenist

ELENÍST, -Ă, eleniști, -ste, s. m. și f. Specialist în studiul limbii și culturii Greciei antice și epocii elenistice; p. gener. specialist în studiul limbii și culturii grecești. – Din fr. helléniste, germ. Hellenist.

ELENÍST, -Ă, eleniști, -ste, s. m. și f. Specialist în studiul limbii și culturii Greciei antice și epocii elenistice; p. gener. specialist în studiul limbii și culturii grecești. – Din fr. helléniste, germ. Hellenist.

ELENÍST, -Ă, eleniști, -ste, s. m. și f. Persoană specializată în studiul limbii și civilizației elene.

eleníst s. m., pl. eleníști

elenístă s. f., g.-d. art. elenístei; pl. eleníste

eleníst s. m., pl. eleníști

elenístă s. f., pl. eleníste

ELENÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în studiul limbii și civilizației elene. [Var. helenist, -ă s.m.f. / cf. fr. helléniste].

ELENÍST, -Ă s. m. f. specialist în studiul limbii și culturii elenistice; (p. ext.) specialist în studiul limbii și culturii elene. (< fr. helléniste)

ELENÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Specialist în limba și cultura elenă. /<fr. helléniste, germ. Hellenist

elenist m. cel ce știe bine limba greacă antică.

*eleníst, -ă s. (d. Elen, Grec). Care știe bine limba și literatura grecească veche.

eleníst, -ă, eleniști, -ste s. m. și f. (Sens curent) Specialist în studiul limbii și culturii elenistice; p. gener. specialist în studiul limbii și literaturii grecești. ♦ (Sens biblic) a) Evreu care trăia în țară străină, în afara Palestinei, și care vorbea limba greacă; b) păgân convertit la iudaism, care primea tăierea-împrejur (circumciziunea). – Din fr. helléniste, germ. Hellenist.