Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru eliminat

elimina [At: PROT. ÔÇô POP., N. D. / Pzi: elimin ╚Öi (├«nv) ~nez / E: fr ├ęliminer] 1-2 vtr (C.i. substan╚Ťe, elemente chimice etc.) A (se) pune ├«n stare de libertate dintr-un amestec, dintr-o combina╚Ťie chimic─â etc. 3 vr (D. c─âldur─â) A se degaja. 4-5 vtr A (se) exclude. 6 vt (Pex) A nu accepta o idee. 7-8 vt (Pex) A respinge pe cineva sau ceva. 9 vt A face s─â nu mai existe Si: a suprima, a ucide. 10 vt (Rar) A ╚Öterge dintr-un text, de pe o list─â etc. 11 vt (Mat; c.i. o necunoscut─â) A face s─â dispar─â dintr-o ecua╚Ťie algebric─â. 12-13 vt (Spc; c.i. elevi, studen╚Ťi) A da afar─â dintr-o institu╚Ťie de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt (definitiv sau) pe o perioad─â limitat─â. 14 vt (Pex) A nu primi la un examen. 15 vt (C.i. persoane) A scoate dintr-o func╚Ťie. 16-17 vt (C.i. sportivi, concuren╚Ťi) A ├«nl─âtura dintr-o competi╚Ťie ├«n urma (rezultatelor slabe ob╚Ťinute sau a) s─âv├ór╚Öirii unor acte de indisciplin─â. 18 vt (D. organism; c.i. substan╚Ťe, secre╚Ťii etc.) A da afar─â. 19 vt (Spc; d. aer) A expira.
eliminat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: elimina] 1-18 Eliminare (1-18). 19 (Spc; d. aer) Expirare.
eliminat2, ~─â a [At: LM / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: elimina] 1 (D. substan╚Ťe, elemente chimice etc.) Pus ├«n stare de libertate dintr-un amestec, dintr-o combina╚Ťie etc. 2 (D. c─âldur─â) Degajat2. 3 Exclus dintr-o colectivitate, dintr-o ac╚Ťiune, dintr-un ansamblu etc. 4 (D. idei) Neacceptat2. 5 (Pex) Respins2. 6 F─âcut s─â nu mai existe Si: suprimat2. 7 (Rar; d. cuvinte, fragmente) Radiat dintr-un text, de pe o list─â etc. 8 (Mat; d. necunoscute) F─âcut s─â nu mai apar─â ├«ntr-o ecua╚Ťie algebric─â. 9-10 (Spc; d. elevi, studen╚Ťi) Dat afar─â dintr-o unitate de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt (definitiv sau) pe o perioad─â determinat─â. 11 (Pex) Neacceptat la sus╚Ťinerea unui examen. 12 (D. persoane) Scos dintr-o func╚Ťie. 13-14 (Spc; d. sportivi, concuren╚Ťi) ├«nl─âturat dintr-o competi╚Ťie ├«n urma (rezultatelor slabe ob╚Ťinute sau a) s─âv├ór╚Öirii unor acte de indisciplin─â. 15 (D. substan╚Ťe, secre╚Ťii etc.) Ie╚Öit pe cale natural─â din organism. 16 (Spc; d. aer) Expirat2.[1] corectat─â
ELIMIN├ü, el├şmin, vb. I. Tranz. A ├«ndep─ârta, a ├«nl─âtura, a exclude (dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu); spec. a da pe un elev afar─â din ╚Öcoal─â. ÔÖŽ A ├«ndep─ârta din pl─âm├óni aerul (├«n procesul respira╚Ťiei); a expira. ÔÇô Din fr. ├ęliminer, lat. eliminare.
ELIMIN├ü, el├şmin, vb. I. Tranz. A ├«ndep─ârta, a ├«nl─âtura, a exclude (dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu); spec. a da pe un elev afar─â din ╚Öcoal─â. ÔÖŽ A ├«ndep─ârta din pl─âm├óni aerul (├«n procesul respira╚Ťiei); a expira (1). ÔÇô Din fr. ├ęliminer, lat. eliminare.
ELIMIN├ü, el├şmin, vb. I. Tranz. A ├«ndep─ârta, a ├«nl─âtura, a exclude dintr-un tot, dintr-un ansamblu. Organismul elimin─â toxinele. Ôľş Datorit─â respira╚Ťiei... s├«ngele poate absorbi f─âr─â ├«ntrerupere cantit─â╚Ťi mereu noi de oxigen ╚Öi poate elimina ├«n aerul ├«nconjur─âtor bioxidul de carbon acumulat ├«n el. ANATOMIA 66. ÔÖŽ (├Än ├«nv─â╚Ť─âm├«nt) A da afar─â din ╚Öcoal─â. Vei fi eliminat din ╚Öcoal─â. Imediat voi supune cazul dumitale conferin╚Ťei profesorale. SADOVEANU, N. F. 145.
elimin├í (a ~) vb., ind. prez. 3 el├şmin─â
elimin├í vb., ind. prez. 1 sg. el├şmin, 3 sg. ╚Öi pl. el├şmin─â
ELIMIN├ü vb. 1. v. anula. 2. v. scoate. 3. v. cur─â╚Ťa. 4. a scoate. (A ~ un element dintr-o serie.) 5. v. suprima. 6. a evacua. (A ~ fecale, gaze.) 7. v. exclude. 8. v. ├«nl─âtura.
ELIMINÁT adj. v. anulat.
A elimina Ôëá a primi
ELIMIN├ü vb. I. tr. A scoate, a ├«ndep─ârta, a ├«nl─âtura; (spec.) a da afar─â din ╚Öcoal─â. [P.i. el├şmin, 3,6 -n─â. / < fr. ├ęliminer, it., lat. eliminare].
ELIMIN├ü vb. tr. a scoate, a ├«ndep─ârta, a ├«nl─âtura; (spec.) a da afar─â din ╚Öcoal─â. (< fr. ├ęliminer, lat. eliminare)
A ELIMIN├ü el├şmin tranz. 1) (substan╚Ťe, materii, alternative etc.) A ├«ndep─ârta printr-o selec╚Ťie. 2) A da afar─â; a nu admite; a exclude. ~ un elev din ╚Öcoal─â. 3) A face s─â nu mai existe; a suprima; a lichida. ~ dificult─â╚Ťile. ~ o necunoscut─â. /<fr. ├ęliminer, lat. eliminare
eliminà v. 1. a da afară, a depărta: a elimina pe un solicitator; 2. fig. a suprima: a elimina un nume din listă.
*el├şmin ╚Öi -ez, a -├í v. tr. (lat. e-limino, -├íre, d. limen, prag). Da┼ş afar─â, expulsez, a elimina un elev dintrÔÇÖo ╚Öcoal─â. Expulsez din organizm: a elimina materiile toxice. Mat. Suprim, ╚Öterg: a elimina o necunoscut─â.
ELIMINA vb. 1. a anula, a ├«nl─âtura, a scoate, a suprima, a ╚Öterge, a t─âia, (reg.) a ╚Ötricui. (A ~ un r├«nd, un fragment dintr-un text.) 2. a dep─ârta, a ├«ndep─ârta, a ├«nl─âtura, a scoate. (A ~ petele de gr─âsime de pe haine.) 3. a cur─â╚Ťa, a ├«ndep─ârta, a ├«nl─âtura. (A ~ murd─âria de pe jos.) 4. a scoate. (A ~ un element dintr-o serie.) 5. a ├«nl─âtura, a scoate, a suprima, (Transilv. ╚Öi Bucov.) a del─âtura. (A ~ dulciurile din alimenta╚Ťie.) 6. a evacua. (A ~ fecale, gaze.) 7. a exclude, a ├«ndep─ârta, a ├«nl─âtura, a scoate. (A ~ pe cineva dintr-o organiza╚Ťie.) 8. a ├«ndep─ârta, a ├«nl─âtura, a suprima. (A ~ cauza r─âului.)
ELIMINAT adj. anulat, înlăturat, scos, suprimat, șters, tăiat. (Un paragraf, un rînd, un cuvînt ~.)
A ELIMINA GAZE INTESTINALE a se b─â╚Öi, a se bese, a c─âlca pe broasc─â, a fi m├óncat de prin gunoaie, a gaza, a se p├ór╚Ť├ói, a trage b─â╚Öini / p├ór╚Ťuri / rachete / v├ónturi.

Eliminat dex online | sinonim

Eliminat definitie

Intrare: elimina
elimina verb grupa I conjugarea I
Intrare: eliminat
eliminat adjectiv