ELIMINÁ, elímin, vb. I. Tranz. A îndepărta, a înlătura, a exclude dintr-un tot, dintr-un ansamblu. Organismul elimină toxinele. ▭ Datorită respirației... sîngele poate absorbi fără întrerupere cantități mereu noi de oxigen și poate elimina în aerul înconjurător bioxidul de carbon acumulat în el. ANATOMIA 66. ♦ (În învățămînt) A da afară din școală. Vei fi eliminat din școală. Imediat voi supune cazul dumitale conferinței profesorale. SADOVEANU, N. F. 145.